Golul zilei: Atletico Madrid - Valencia 4-1 [David Silva 20']

duminică, 28 februarie 2010

Golul zilei: Juventus - Palermo 0-2 [F. Miccoli 60']

Tom & Jerry - Varianta pentru manelisti=))

Dupa cum ne-a informat si domnu' presedinte Basescu, 99% dintre romani le plac manelele.
La Congresul PSD, Iliescu ne vorbeste de manelizarea in PSD...
Din aceste motive, toata Romania este acum sub febra 'culturii' manelelor, fiecare cetatean isi afla numele de manelist, pe Facebook este o aplicatie care iti genereaza numele de tigan...
Cineva s-a gandit ca ar fi cazul ca si desenele Tom & Jerry sa aiba o varianta pentru 'majoritatea' populatiei din Romania=))...

Golul zilei: AC Milan - Atalanta 3-1 [A. Pato min. 30]

Golul zilei: Lazio Roma - Fiorentina 1-1 [S. Siviglia min. 7']

Cum sa nu reactionezi cand esti jefuit?=))

Poti avea multe reactii in momentul in care cineva incearca sa te jefuiasca, iar daca talharul detine si vreun cutit ar fi bine sa ramai in banca ta...
Tipul din filmulet are o reactie necontrolata si, astfel, a ajuns 'vedeta' =))...

Poza zilei - Taj Mahal [India]

joi, 25 februarie 2010

Un tata isi sperie fiica=))

miercuri, 24 februarie 2010

De ce nu ar trebui sa faci copii?
Pentru ca daca ii sperii poti sa ai surpize neplacute;)!
Finalul face totul=))!

Golul zilei: Fiorentina - AC Milan 1-2 [A. Pato min. 90]

Campania "Salvati gropile din Romania"=))!

Un parodie excelenta a celor de la Happy Fish...
Ar trebui sa fie un mesaj pentru toata Romania, ca noi soferii ne-am 'indragostit' de gropile de pe sosele si ar fi frumos ca acestea sa nu dispara definitiv. Primarii, prefectii si cei de la Drumuri si Poduri au inteles aceasta necesitate si plombeaza de mantuiala gropile iarna, iar la vara vor face aceasta treaba iarasi;))...

Golul zilei: Valencia - Getafe 2-0 [David Villa min. 52]

marți, 23 februarie 2010

Volvic: Adevaratul motiv pentru inventarea rotii=))

luni, 22 februarie 2010

Cei de la Volvic (apa minerala) au aflat adevaratul motiv pentru care a fost inventata roata;))...

S-a descoperit leacul pentru Gripa Porcina A(H1N1)!

Pana acum vreo luna, toata Romania era panicata din cauza 'pandemiei' de gripa porcina...
Motivul pentru care aceasta boala a disparut este descoperirea celei mai eficiente metode impotriva acestei gripe;)!
Metoda de a scapa de gripa porcina o vedeti in filmuletul urmator:

Golul zilei: Real Madrid - FC Villareal 6-2 [C. Ronaldo min. 18]

duminică, 21 februarie 2010

Golul zilei: Bari - AC Milan 0-2 [Marco Boriello min. 42]

Poza zilei - Ultima secunda de viata...

Cum se fura un telefon mobil?

O camera de supraveghere dintr-un internet cafe, a filmat un chinez la 'locul de munca'... O tactica pe care sunt sigur ca o aplica si 'expertii' din tara de la noi;)!

Jason Derulo - Whatcha say

Farsa: Cum reactionezi daca gasesti un cap sub oala?=))

Poza zilei - Politist poarta bikini=))

sâmbătă, 20 februarie 2010

Pepsi Max - Asteroidul

Cum cuceresti o fata care nu-ti raspunde din prima la flirt?
Ce te faci daca afli la stiri ca in 10 minute lumea va sfarsi?
La aceste doua intrebari au raspuns cei de la Pepsi, prin noua lor reclama, Asteroide;))!

Africa: Tunisia - Poarta lumii arabe [Prezentare generala]

Denumirea oficiala: Republica Tunisiana
Suprafata: 163.610 km²
Structura: 24 de guvernorate
Populatia: 10.102.000 locuitori
Densitatea populatiei: 62 loc./km²
Capitala: Tunis (1,2 mil. loc.)
Limba: araba (limba oficiala), franceza
Moneda: Dinar tunisian = 1000 milim
Religia: islam
Cele mai importante orase: Sfax, Sousse, Bizerta, Kelibia, Kairouan (al patrulea loc ca importanta pentru musulmani - Sidi Uqba)
Cel mai inalt varf: Jebel Chambi (1544 m)
Granite: Algeria (V), Libia (SE)
Cel mai mare lac: Chott el-Jerid
Cel mai lung rau: Medjerda
Lungimea tarmului: 1148 km
Clima: Mediteraneana la nord si tropical secetoasa la sud. In Tunis, temperatura medie atinge +10°C in ianuarie si +26°C in iulie.

In Tunisia, europenilor le vine mai usor sa se obisnuiasca cu lumea araba. Capitala tarii, Tunis, este puternic europenizata iar pe coasta vin multi turisti, desi viata este patrunsa de spiritul islamului.
Tunsia este situata in Africa de Nord, langa Marea Mediterana. Pe tarmul ei cresc stejari de pluta, maslini si tufisuri de maracini. Agricultura este elementul de baza al economiei tunisiene. Culturile ocupa terenurilor fertile de langa mare si regiunile de pe malul raului Medjerda, unica apa curgatoare din tara care nu seaca in timpul anului si este folosita pentru irigatii. Tunisia ocupa locul doi in lume ca exportator de ulei de masline. Extractia de fosforite si turismul aduc si ele contributii importante la bugetul tarii. Peste doua treime din populatia Tunisiei traiesc in regiunile de langa mare. In deserturi, la sud de muntii de calcar Az-Zahr, se aventureaza numai caravanele de nomazi. Partea nordica a tarii cuprinde lanturile muntoase ale Atlasului si ale Saharei. Ambele regiuni sunt separate de un lant de lacuri sarate numite soturi: cel mai mare dintre acestea este Chott el-Jerid (Marele sot).
Aceasta tara micuta inghesuiala intre doi mari vecini - Algeria la vest si Libia la sud-vest - este perceputa ca fiind tara cea mai deschisa spre lume dintre statele arabe. In capitala se observa imbinarea originala dintre lumea Occidentului si cea a Orientului: in cartierele moderne ale orasului domneste o atmosfera franceza, in timp ce in bazare si in labirintul de stradute din vechiul oras (medina) se simte farmecul lumii arabe. Datorita apropierii Vechiului Continent si a bunei organizari a plajelor si a insulelor mediteraneene (dintre care cea mai mare este Djerba), Tunisia este vizitata de multi europeni. De aceea, primul presedinte al tarii, Habib Burguiba, a numit-o "balconul Africii".



PATRIA LUI HANNIBAL

In apropiere de Tunis se afla ruinele Cartaginei. In perioada antica, aceasta a fost centrul unuia dintre cele mai mari imperii din bazinul Marii Mediterane. Pe vremea lui Hannibal, Cartagina aproape a invins atotputernicul Imperiu Roman.
In preajma anului 1100 i.Hr., pe coasta Tunisiei au debarcat fenicienii, originari din zona Libanului de astazi, si cunoscuti ca o semintie de negustori. In anul 814 i.Hr., au pus temeliile Cartaginei, care a devenit capitala posesiunilor lor apusene. La scurt timp, orasul a capatat statutul de important centru militar si comercial in regiunea sudica a Marii Mediterane. Datorita situarii geografice, Cartagina a avut si rol de aparare a oraselor feniciene ridicate in apropiata Sicilie. Influenta Cartaginei a cuprins coastele nordice ale Africii si a ajuns pana in Spania si Sardinia.

Cartagina a intrat in conflict cu Roma antica. Rivalitatea dintre cele doua puteri pentru suprematia asupra lumii antice a provocat trei razboaie. In timpul primului razboi punic (264-241 i. Hr.), Cartagina a pierdut aproape intreaga Sicilie in favoarea Romei. Treizeci de ani mai tarziu, aceasta aproape si-a distrus redutabilul dusman. Al doilea razboi punic a inceput cand Hannibal a traversat granita de pe raul Ebro in Spania si a pornit marsul spre Roma. Armata lui Hannibal numara 38000 de pedestrasi, 8000 de calareti si 37 elefanti. Celebrul strateg si-a condus armata mai intai peste Pirinei, apoi peste Alpi, cauzand pierderi importante unitatilor romane, cu mult mai numeroase. In anul 212 i.Hr., cand Roma supusese deja numeroase popoare rebele, la portile orasului a aparut Hannibal, eveniment unic in istoria imperiului. Acesta nu s-a decis insa sa atace orasul. Armata cartagineza a fost respinsa iar in 202 i.Hr. a primit lovitura de gratie in apropiere de Zama, in Tunisia de astazi.
Hannibal a fugit in Siria, iar in timpul celui de-al treilea razboi punic (146 i.Hr.) Cartagina a fost distrusa si supusa Imperiului Roman.


Sursa: Wikipedia & Revista Atlas

Tiger Woods - Sex tape

vineri, 19 februarie 2010

Toata lumea sportului a auzit de scandalurile in care a fost implicat Tiger Woods, cel mai bine platit sportiv al planetei. Dimineata am descoperit un filmulet genial=))!
Cum ar arata o caseta, in care Tiger Woods ar fi surpins facand sex?

Mossano - Indianotech

Poza zilei - Dric ridicat


Am primit astazi pe mail o fotografie super interesanta... Daca nu as fi vazut descrierea, nu as fi fost atent la detalii... Insa, dupa cum se observa in poza, cei care se ocupa cu ridicatul masinilor parcate gresit, au 'saltat' un dric =))...

Africa: Egipt - Taramul faraonilor [descriere geografica]



Denumirea oficiala: Republica Araba Egipt (din anul 1953)
Suprafata: 1.002.450 km²
Structura: 26 de provincii, opt regiuni economice
Populatia: 75.360.000 locuitori (a doua tara dupa Nigeria ca nur de locuitori in Africa)
Densitatea populatiei: 75 loc./km² (pe Valea Nilului: 1300 loc./km²)
Capitala: Cairo (7,7 mil. loc.)
Limba: araba (oficiala)
Moneda: 1 lira egipteana = 100 piastri
Relgia: musulman-sunnita(90%); crestina de rip coptic(9%)
Cele mai importante orase: Alexandria, Suez, Port Said, Luxor, Assuan
Cel mai inalt varf: Muntele Sfintei Ecaterina (in Peninsula Sinai) 2642 m.
Granite: Sudan (S), Libia (V), Israel (NV)
Clima: Pe tarmul mediteranean este calda si blanda (fluctuatii reduse de temperatura: in ianuarie +13,5°C, in august +26°C). In interiorul tarii este foarte fierbinte si uscata (cele mai ridicate temperaturi depasesc +41°C). Furtuni de nisip, primavara obisnuita: timp de doua ore temperatura poate atinge 20°C.

Aproape intreg teritoriul Egiptului se afla in zona tropical uscata. Dar nu intreg teritoriul este pustiu: aceasta se datoreaza Nilului, cel mai mare fluviu al Africii si al lumii.
Teritoriul Egiptului este alcatuit din peste un milion de km², totusi doar 4% din acesta este construibil si locuibil. Acest vast tinut african este acoperit aproape in intregime de desert si semidesert.


Miezul Egiptului este Nilul care curge de-a lungul tarii pe o lungime de 1550 de km; tarmul acestuia este o vasta oaza. Apele datatoare de viata ale fluviului formeaza la gura de scurgere in Marea Mediterana o delta ramificata. Aici sunt situate cele mai mari orase ale Egiptului - printre acestea se numara capitala tarii cu 7,7 milioane de locuitori - Cairo.
Cea mai mare parte a populatiei Egiptului traieste pe teritoriul ingust, dar foarte fertil al Nilului. In perioada anuala de prosperitate (august-septembrie) fluviul inunda valea in apropiere de Asuan cu 8500 metri cubi de apa pe secunda, ceea ce face posibila cultivarea plantelor furajere si a recoltelor pentru iarna.
Cea mai mare parte a populatiei Egiptului traieste din agricultura. Insa de la contruirea Barajului de la Assuan recoltele sunt mai usor de prevazut, iar conditiile de viata pe valea Nilului s-au imbunatatit considerabil. Barajul colosal actioneaza ca un regulator al inundatiilot si directioneaza surplusul apelor catre Lacul Nasser.
In decursul a 30 de ani, populatia Egiptului a suferit consecintele razboiului. Prin urmare, a crescut nevoia de alimente.


In desert, langa Giza, in apropiere de Cairo, se inalta cele mai faimoase morminte din lume: piramidele. Piramida lui Cheops este una dintre "cele sapte minuni ale lumii" antice, care poate fi vizitata si in zilele noastre.

Piramidele de la Giza sunt marturia gradului avansat al vechii culturi egiptene. Cu toate acestea, identitatea culturala contemporana a Egiptului se bazeaza pe turnurile din lumea araba. Arabii trateaza Egiptul ca negociator principal, si inca din perioada presedintelui Sadat, ca un mijloc de interes intre lumea araba si Vest.
Zeul soarelui Ra simbolizeaza perioada de inflorire a minunatei culturi egiptene din anii 2640-2160 i.Hr. Atunci, in timpul domniei faraonilor Djoser, Snofru si Cheops, au fost inaltate piramidele si templele.
Contactele comerciale internationale au adus conducatorilor Egiptului bogatii inexprimabile. In Egiptul de astazi nu mai este vorba de o gramada de aur si argint.
Tocmai de aceea, timp de douazeci de ani. Egiptul a fost nevoit sa plateasca un mare pret: atunci cand in anul 1979 presedintele Sadat a semnat la Camp David acordul de pace cu Israelul, tarile arabe invecinate au pedepsit Egiptul prin excomunicare. Si in interiorul tarii politica deschisa a intampinat rezistenta.
Dupa asasinarea presedintelui Sadat, urmasiul strategiei sale moderate a fost Hosni Mubarak. Cu timpul, Egiptul si-a recapatat locul in Liga Araba si si-a dobandit chiar prestigiu ca intermediar in negocieri.


Sursa: Wikipedia & Revista Atlas

De ce albii nu trebuie sa danseze rap=))

Un super montaj cu cativa oameni ce isi etaleaza 'talentul' la dans=))...

Surpriza perfecta de ziua ta=))!

O sotie a gasit cea mai buna metoda de a ii acorda cadoul sotului;))...

Eric Santana feat. Mc Ambush - Get Your Swag On

joi, 18 februarie 2010

Matteo ft. Lora & Loredana - Lovaman

Missy Crissy - Let your love out

Cea mai sexy 'domnisoara'=))

miercuri, 17 februarie 2010

Un filmulet care te lasa fara replica=))... Mare atentie cui ii faci 'ochi dulci'!

Magie pe strada: Parodii David Blaine

David Blaine este considerat un Houdini al timpurilor noastre, fiind unul dintre cei mai renumiti magicieni din istorie.
Filmulete urmatoare sunt unele din cele mai bune parodii pe care le-am vazut vreodata, intreaga serie fiind foarte vizionata...

David Blaine: Street Magic - Partea 1



David Blaine: Street Magic - Partea 2



David Blaine: Street Magic - Partea 3



David Blaine: Street Magic - Partea 4



David Blaine: Street Magic - Partea 5

Africa: Lantul vulcanic Erta Ale si Depresiunea Danakil din Etiopia

marți, 16 februarie 2010


Exploratorul britanic Ludovico M. Nesbitt scria in 1934: "Poate ca nepotii nostri vor invata cum sa ajunga la stele si atunci vor zambi amuzati de eforturile noastre, ale celor care am strabatut cu greu locuri neumblate ale Pamantului." Ca si alti calatori impatimiti ai generatiei sale, Nesbitt era convins ca ultimele regiuni neexplorate ale Terrei nu trebuie cucerite decat pe fondul celor mai inalte realizari ale omenirii.


Masinile si avioanele, considera el, sunt prea inchise pentru a putea fi cu adevarat parte din mediul inconjurator. Nesbitt era fericit sa poata apela la "vechile si lentele metode de explorare, prin care gustul si miresmele unor teritorii primitive indepartate pot fi simtite din plin, desi cu eforturi mari si dureroase, de calatorul insusi".
Acestea au fost metodele utilizate de expeditia sa in 1928, cand el si cei doi italieni care-l insoteau au fost primii europeni ce au zarit ansamblul de vulcani numit Erta Ale.
Scopul calatoriei era acela de a parcurge cei aproape 640 km care traverseaza de la nord la sud Depresiunea Danakil, parte a Marelui Rift ce strabate Africa de Est. Perspectivele nu erau incurajatoare. Terenul era in mare parte un desert alcalin, situat mult sub nivelul marii, unde caldura dogorea asemenea unui cuptor. Apa era aproape inexistenta, iar triburile din zona, afarii, erau renumite ca fiind crude si sangeroase. Cele cateva expeditii europene care se aventurasera in regiune in deceniile anterioare pierisera, probabil macelarite.
De la punctul de plecare din oaza Aussa, pe raul Awash, Nesbitt s-a afundat adanc in desert. Zi dupa zi soarele devenea tot mai arzator, iar cei trei oameni au hotarat sa-si continue drumul numai noaptea si in zori. La rasarit, cerul si desertul deveneau una, fara orizont, fara forme distincte, fara distante.
Razele soarelului dogoreau ca un cuptor; dar daca desertul era fierbinte, nici nu se putea compara cu ravenele din Depresiunea Danakil. Acolo, insusi solul parea ca a luat foc, arzandu-le picioarele prin talpile bocancilor. Apa devenea din ce in ce mai rara si chiar camilele incepusera sa moara. In arsita soarelui, temperatura urca pana la 75°C, iar sub panza cortului abia daca scadea cu cateva grade.

Oamenii si animale se ascundeau in dosul stancilor ca insectele, pentru a se feri de caldura. Indiferent cat de aspre erau insa conditiile, la orizont se zareau totdeauna siluete inalte, invaluite in alb, ale razboinicilor afar, implacabili ca si desertul insusi.
Pentru ei, expeditia, si mai cu seama armele, constituia o prada deosebit de pretioasa.
Intr-o seara, pe cand pacla se risipea, Nesbitt si tovarasii sai au vazut dintr-o data o priveliste impresionanta. In fata lor, pe un arc de cerc de 80 km lungime, se insirau cinci vulcani, conurile lor ridicandu-se abrupt pe intinderea plata a desertului. Calauza le-a rostit numele in soapta: Erta Ale, "muntii care fumega".
Cel mai aproape era Ummuna, cu un nor plat de fum pe culme. Urma Erta Ale insusi, de o simetrie aproape perfecta, cu o cusma cetoasa ridicandu-se spre cer. Deasupra tuturor se intindea o patura de fum care, la caderea intunericului, era luminata pe dedesubt de o stralucire rosiatica ce licarea.
A doua zi dimineata, exploratorii si-au continuat drumul. Dar departe de a fi plat, asa cum parea de la distanta, terenul din jurul vulcanilor era o masa accidentata de lava, ca o mare intunecata impietrita, cu crestele ascutite precum niste lame taioase.
Crapaturile erau pline cu zgura ce scrasnea ca sticla sub talpi, sfasiind si bocancii, si picioarele. Resemnati, oblojindu-si ranile, cei trei au pornit spre vest, trecand pe langa culmile Muntelui Alu, si au urcat pe o ridicatura. In fata lor se intindea o campie sclipitoare de sare.
Ca focurile vesnice ale vulcanilor in spate si campul arid in fata, exploratorilor li s-a parut ca se afla pe un taram nemilos, unic si inspaimantator. Nesbitt l-a numit "un peisaj al terorii". Dar cum apa era pe sfarsite, nu aveau de ales decat sa mearga inainte, sperand ca promisiunea calauzei de a gasi un put nu se va dovedi desarta. La capatul puterilor, au zarit in sfarsit sursa de apa, dar drumul catre ea le era barat de un grup mare de localnici. Din fericire, nu erau razboinici, ci mineri de sare, care i-au intampinat si i-au ajutat sa ajunga la apa. Cateva zile mai tarziu, expeditia a pornit in ultima etapa a traseului, spre nord si spre Marea Rosie. Intreaga calatorie intr-una dintre cele mai neospitaliere regiuni ale lumii a durat trei luni si jumatate.


DEPRESIUNEA DANAKIL

Depresiunea Danakil, in care se inalta conurile vulcanice Erta Ale, este una dintre cele mai necrutatoare zone de pe Pamant. In cea mai mare parte a anului este o campie parjolita, acoperita cu sare, situata sub nivelul marii; de fapt, initial facea parte din Marea Rosie, pana cand ridicarea Podisului Danakil, la nord, a despicat-o de aceasta. Apa ramasa aici s-a evaporat, lasand in urma un strat de sare gros de 3 km pe fostul fund de mare.
Ploile rare spala sarea din zonele mai inalte si o aduc spre cel mai jos punct, Lacul Karum. Aceasta intindere de apa putin adanca, bogata in minerale, se afla la 120 m sub nivelul marii. Pentru scurt timp, in fiecare an, se umfla, ajungand la 72 km latime, iar in jur tasnesc izvoare fierbinti, pe masura ce apa infiltrata in sol intalneste roca incandescenta din Pamant.
In ciuda conditiilor aspre, Depresiunea Danakil "gazduieste" cateva triburi nomade: afarii sau, cum ii mai numesc alte populatii din zona, danakilii.

In arsita ucigatoare, in peisajul desertic, ei traiesc in principal din doua activitati: cresterea nomada a animalelor si colectarea sarii.
De secole, sarea din Lacul Karum constituie sursa de trai a afarilor: folosind prajini lungi, ei desprind blocuri din stratul gros de sare si le modeleaza sub forma unor caramizi, pe care le transporta apoi spre diverse zone din nordul si estul Africii.
Multi afari urmeaza inca traditiile stramosesti, deplasandu-se dintr-un loc in altul impreuna cu turmele lor de capre, oi si camile.

Afarii sunt oameni aratosi, inalti, zvelti si vigurosi. Femeile sunt frumoase si isi poarta cu gratiile rochiile lungi, maronii. Barbatii poarta o fasie de panza alba in jurul salelor si pe deasupra o toga, fiind inarmati cu cate un pumnal lung, cu lama lata, si cu o sulita sau o carabina. Femeile si copiii mana turmele in deplasarea comuna de la un loc de pascut la altul. Afarii traiesc aproape numai cu lapte si carne, astfel incat o seceta indelungata risca sa aduca moartea prin infometare printre oameni si animale.

Cum iti dai seama ca o relatie s-a terminat?

Un filmulet comic despre evolutia unei relatii si care sunt momentele care ar trebui sa te avertizeze cand relatia ta este pe un drum gresit;)!

Modelarea Africii de Est - Marele Rift Est-African si Arab

Daca in partea superioara a unui lemn uscat este infipta o dalta, pe toata lungimea bucatii se induc tensiuni ce determina aparitia unor crapaturi in diverse locuri ale fibrei, unele departe de locul initial de impact. In termeni simpli, asa poate fi descris si efectul evenimentelor geologice din Triunghiul Afar asupra peisajului din estul Africii.
Acest loc ne ofera cea mai dramatica si mai evidenta confirmare a teoriei placilor tectonice care sustine ca scoarta Pamantului, litosfera, este formata din sase placi separate ce plutesc pe astenosfera interna, constituita din materie topita si numita manta. Pe aceste placi sta fundatia de granit a continentelor, inconjurata de fundul de bazalt in continua innoire al oceanelor.

In anumite puncte de pe glob, placile aluneca una pe sub alta, iar in altele se departeaza intre ele. Asa s-a intamplat la granita dintre placa araba si cea africana, care, cu 20 de milioane de ani in urma, au inceput sa se departeze una de cealalta, creand astfel Marea Rosie si Golful Aden. O privire asupra hartii e concludenta in privinta acestui lucru: daca ar fi sa le apropiem din nou, cele doua tarmuri s-ar imbuca perfect.
Intr-un singur punct exista o nepotrivire: la Djibouti, in dreptul Triunghiului Afar. Forta care impinge placile in directii opuse este forta ascensionala a rocilor topite din manta, ce impinge in sus si spre exterior, umpland despicatura din centru si regenerand mereu fundul oceanic. Odinioara, triunghiul facea parte din Marea Rosie, dar odata cu ridicarea lantului muntos Danakil, el s-a desprins si s-a aridizat in mod treptat.
Chiar si astazi este supus acelorasi forte ascensionale care modeleaza fundul marii. Lava continua sa iasa prin crapaturi si prin conurile vulcanice, intr-o ampla si inexorabila curgere care, timp de milioane de ani, a impins laturile Triunghiului Afar tot mai departe una de cealalta.
Aceleasi procese au creat sistemul Marelui Rift Est-African si Arab. Intinsa pe 6400 km, de la Marea Moarta pana in Mozambic, aceasta falie acopera o septime din circumferinta Pamantului, fiind caracterizata pe toata lungimea sa de vulcani si de cutremure. Poate ca datorita ei s-au nascut in memoria populara legende precum cea a inchiderii Marii Rosii si a distrugerii oraselor Sodoma si Gomora.
In Etiopia si Kenya, ascensiunea materiei topite a ridicat si a subtiat scoarta continentala, ducand la formarea unor mari platouri muntoase; aici, Marele Rift isi etaleaza cele mai spectaculoase privelisti. Incapabil sa mai suporte tensiunile, pamantul s-a despicat de-a lungul liniilor sensibile in abisuri de 40-56 km latime, in interiorul carora terenul s-a surpat. Adancimea nu este perfect vizibila pe alocuri, deoarece crapaturile s-au reumplut cu un strat gros de lava; chiar si asa insa, inaltimea peretilor este cateodata ametitoare.

Dintr-un motiv inca neelucidat, sistemul Marelui Rift a adoptat in Africa doua cursuri diferite de evolutie.
Din cauza perturbarii vechilor albii de rauri, ramura occidentala, care strabate Uganda, Tanzania si Zambia, este marcata de lacuri intinse, ca Albert, Tanganika si Malawi; ramura orientala, ce inainteaza prin Etiopia, Kenya si estul Tanzaniei, are forme de relief joase, precum Lacul Natron, alcalin, si vulcani inalti precum Kenya si Kilimanjaro.
Aici se afla si rezervatia naturala a craterului Ngorongoro, in vreme ce in unele zone vulcanice din vai - Olduvai, de pilda - au fost descoperite cele mai vechi ramasite umane cunoscute pana in prezent, datand probabil de doua milioane si jumatate de ani.
Dar poate cel mai fascinant lucru privind Marele Rift nu este trecutul sau, ci viitorul. Daca zona se dovedeste a fi locul de separare a doua placi tectonice in curs de formare. Cornul Africii s-ar putea desprinde la un moment dat, pentru a pluti apoi pe apele Oceanului Indian. Unii geologi sunt insa de alta parere. Pe masura ce Atlanticul se extinde, Africa se va apropia iarasi de Arabia, iar Marea Rosie s-ar putea inchide din nou - sustin ei.

Fotbal: Lionel Messi - Top 30 de goluri marcate

Topul celor mai frumoase 30 de goluri marcate de argentinianul Lionel Messi, cel mai bun fotbalist al anului 2009.

Africa: Lacul Assal din Djibouti

luni, 15 februarie 2010


Cea mai sarata intindere de apa de pe glob, Lacul Assal, se afla intr-o zona ce risca sa se despice, impartind Africa in doua.


Intr-o vreme, vechii romani s-au simtit atat de satui de abundenta minunatiilor continentului african, incat la vestea unei noi minuni descoperite de un calator au replicat: "Ei, in Africa totdeauna gasesti ceva nou!" Adevarul este, desigur, ca romanii nu gustasera decat foarte putin din ceea ce avea de oferit continentul negru; nici macar astazi, nimeni dintre cei care il cunosc nu s-ar hazarda sa spuna ca splendorile sale au fost toate descoperite.
Iar Lacul Assal demonstreaza perfect acest lucru. Desi vizitat de occidentali incepand cu anii '20, explorat si inteles pe deplin abia multi ani mai tarziu, lacul a stabilit deja noi jaloane ale cunoasterii umane. Se stie astazi ca Assal este punctul de pe continentul african aflat la cea mai mica altitudine, -155 m sub nivelul marii, iar vara temperatura de 57°C ii confera si titlul de unul dintre cele mai fierbinti. Acesti doi factori contribuie la stabilirea unui alt record: Lacul Assal este totodata cea mai sarata intindere de apa de pe Pamant, de zece ori mai sarata decat oceanul si mult mai sarata chiar decat Marea Moarta. Lasand la o parte statisticile, Lacul Assal este una din cele mai neospitaliere zone de pe Terra. Inconjurat de dealuri negre de lava uscata, parjolit de Soare, in preajma lui vegetatia lipseste aproape cu desavarsire, exceptie facand cativa ciulini. Nici o pasare nu canta; nimic, nici macar o soparla, nu se misca la mal. Este un peisaj al mortii.



O PALETA DE CULORI

Frumusetea sa insa este parca nepamanteana. In imediata sa apropiere se afla paturi de sare de un alb stralucitor, iar apa joasa si limpede sclipeste intr-un albastru-azuriu, cu nuante de turcoaz. Forme delicate din sare razbat la suprafata apei, colorate de diversele minerale in cele mai variate culori, de la verdele-pal la violet si maroniu-roscat. Tarmul este marginit de bizare sculpturi create de lac - forme grotesti, ca niste verze uriase, din sarea depusa de apa.
Ciudateniile Lacului Assal sunt explicabile prin pozitia sa. Situat in Dijbouti, un mic stat in Golful Aden, la gurile Marii Rosii, lacul se afla intr-unul dintre colturile Triunghiului Afar, una dintre cele mai haotice zone ale Terrei, din punct de vedere geologic. Aici se intalnesc trei mari falii ale placilor tectonice - Marele Rift Est-African, Marea Rosie si Golful Aden - zona fiind predispusa la cutremure.
Eruptiile vulcanice in interiorul triunghiului sunt si ele curente, de milioane de ani roca topita urcand la suprafata pe masura ce "piesele de puzzle" ale suprafetei Pamantului se deplaseaza. Astfel de fenomene se petrec de obicei in oceane - in Atlantic, de pilda, pe fundul caruia solul este continuu reinnoit de-a lungul faliei ce il strabate. Triunghiul Afar ar fi si el acoperit de ape daca bariera Muntilor Danakil nu ar opri inaintarea Marii Rosii. In schimb, zona ofera deosebitul spectacol al tipului de scoarta terestra formata de obicei pe fundul oceanelor.
Totusi, in ciuda barierei montane, cea mai mare parte a apei Lacului Assal provine din mare, infiltrandu-se prin roca si adunandu-se pe fundul adanc al lacului, la aceasta adaugandu-se apa care se scurge pe pantele dealurilor in timpul scurtelor ploi de iarna. Sarea din apa de mare si mineralele spalate de pe coastele dealurilor se depun peste cele existente acolo de mii de ani.


Dar regiunea nu a fost intotdeauna la fel de arida ca acum. Cu vreo 10000 de ani in urma, clima era mult mai umeda, iar suprafata lacului se afla la 80 m deasupra nivelului sau actual, asa cum o arata urmele cochiliilor de moluste de apa dulce, vizibile pe pantele dealurilor din zona. Fostul fund al lacului a devenit astazi un camp de un alb orbitor, unde singurul semn de viata este adus poate de un membru al unui trib afar, venit cu camilele sale pentru a aduna sare, asa cum faceau altadata stramosii sai, spre a o vinde in Etiopia.

Bebe invarte cercul=))! [hula hoop]

Un copilas incearca sa-si imite sora mai mare invartind cercul in jurul corpului...
Ce a iesit merita toti banii=))!

Paul Hunt - Cel mai comic gimnast:D

duminică, 14 februarie 2010

Paul Hunt este un antrenor de gimnastica foarte cunoscut, in anii '80, pentru reprezentatiile sale foarte comice imbracat in fata si interpretand la aparatele pentru gimnastica feminina.

Exercitiu la paralele inegale



Exercitiu la barna



Paul Hunt - Exercitiu la sol

Metallica - Nothing Else Matters

Poza zilei - Rasarit in padure

Africa: Desertul Tenere din Niger

Un teritoriu atat de mort si de pustiu incat a fost numit "desertul din desert" se intinde in Sahara, departe de orice mare.


In Desertul Tenere din Niger, un ocean valurit de dune, dintre care unele ajung la 244 m inaltime, se desfasoara spre orizont si duce spre mereu alte dune, parca la nesfarsit.
Dar, ca intregul ansamblu al Saharei, Tenere inseamna mai mult decat nisip. Intr-o regiune de marimea statului California pot fi intalnite platouri acoperite cu pietris, batute de vanturile desertului, dar si fantastice formatiuni stancoase, asemuite odata de un calator cu niste spiridusi, capcauni sau demoni.


La extremitatea rasariteana a desertului, oaza si satul Bilma constituie punctul de plecare ala caravanelor de camile ale tuaregilor, care strabat 560 km prin pustiu, transportand sare pentru a o vinde la Agadez. Satul si-a imprumutat numele Marelui Erg Bilma - o vasta arie de nisip ce se intinde spre est pe 1200 km, din Niger pana in Ciad. Jumatatea sudica a ergului este formata din dune-seif - uriase creste de nisip paralele, lungi de 160 km si late de 1 km. Fagasurile dintre dune, numite gassis, sunt strabatute de caravanele de camile.
Tuaregii nomazi care traiesc in acest mediu neospitalier sunt cunoscuti sub numele "Oamenii Albastri", din pricina culorii tenului lor. Spre deosebire de ceilalti musulmani, tuaregii isi acopera fata - un obicei nascut paote din necesitatea de a-si proteja pielea de vantul si soarele Saharei, in timpul lungilor zile petrecute pe spinarea camilelor. Vopseaua albastra a panzei care le infasoara capul se impregneaza in pielea fetei - si de aici vine porecla lor.


SAREA PAMANTULUI

Sursa de sare a tuaregilor se afla in Bilma, unde substanta din depozitele naturale iese din pamant sub forma de solutie atunci cand puturile special sapate sunt umplute cu apa. La suprafata apei se formeaza o crusta din cristale de sare. Crusta este stransa in gramezi de forma conica, cu o greutate de aproximativ 18 kg. Pentru a traversa desertul, tuaregii incarca uriasele bucati de sare pe spatele camilelor, fiecare animal transportand cam sase odata.
Sirul de camile legate una de alta porneste la drum, si, inaintand intr-un ritm constant, calatoreste prin desertul incins intre 14 si 18 ore zilnic, fara a se opri. Punctele de reper sunt rare, un soi de salcam numit "copacul din Tenere" fiind unicul arbore pe care calatorii il intalneau timp de zile intregi - pana in 1973, cand a fost distrus, in imprejurari neelucidate. El ii indruma spre unul dintre putinele puturi din drum, sursa pretioasa de apa pentru etapa urmatoare a calatoriei.

Este nevoie de 15 zile sau mai mult pentru a ajunge la Agadez, centru comercial si sediu al unei uriase piete de camile in Muntii Air. Dar caravanele de camile cu "vizitiii" lor sunt o priveliste rara, fiindca astazi tuaregii apeleaza mai degraba la vehicule cu tractiune integrala, care le permit sa strabata desertul in numai cateva zile.
In contrast cu desertul parjolit, Muntii Air, care marginesc latura de nord-vest a desertului Tenere, nu sunt catusi de putin arizi. In zona Muntelui Bagzane exista izvoare ce le permit fermierilor sa cultive curmali, maslini si alte plante pe pantele terasate.
Muntii inalti de pana la 1950 m gazduiesc o fauna salbatica bogata, printre care gazele, antilope, struti si babuini. Vechii locuitori ai regiunii si-au lasat amprenta asupra zonei prin picturile si sculpturile rupestre, unele datand de acum 5000 de ani. Desene reprezentand elefanti, rinoceri si girafe sugereaza ca prin Sahara centrala vechile caravane calcau in picioare odinioara nu nisip dogoritor, ci iarba proaspata.


CORABIA DESERTULUI

Dromaderii tuaregilor - camile cu o cocoasa din Africa de Nord si Orientul Mijlociu - transporta prin Desertul Tenere blocuri de sare invelite in rogojini de paie. Camila este bine adaptata la viata in desert, ea putand bea pana la 136 l de apa o data - apa pe care corpul sau o conserva; excrementele ei sunt uscate, urina este in cantitatea mica, iar glandele sudoripare functioneaza numai atunci cand temperatura corporala depaseste valoarea normala cu 6-8°C.

Camilele rezista cu provizii alimentare reduse, hranindu-se cu vegetatia uscata si spinoasa si stocand grasime - nu apa - in cocoasa.
Copita lor lata nu se afunda in nisip, iar narile li se pot inchide atunci cand vantul spulbera nisipul.

Doritos: Banda adeziva pentru colegul de camera

sâmbătă, 13 februarie 2010

Cum te protejezi de un coleg de camera ce are obiceiul sa iti manance chipsurile?
Cea mai buna varianta o aflati din reclama celor de la Doritos;))!

Pneuri Bridgestone: Povestea unei balene ucigase

Asta este una din cele mai haioase reclame ale inceputului de an 2010=))...
Stifler (din American Pie 6) impreuna cu doi prieteni conduc o masina in care se afla inca un pasager surpriza - o balena ucicasa [orca].
Ultima replica, "Asta a fost o petrecere a burlacilor" face totul=))...

We are the WORLD!

Acum o luna in urma, statul Haiti a fost lovit de un cutremur cu magnitudinea de 7 grade pe scara Richter, care a distrus aproape toate cladirile din acest stat, omorand peste 100000 de oameni.

Africa: Oaza Oulad Said din Algeria

Apa este sangele desertului, iar sutele de oaze risipite pe intinderea Saharei par insule fertile intr-o mare pustie si dezolanta. Conceptia comuna despre oaza sugereaza o imagine romantica - palmieri unduitori pe marginea unei oglinzi de apa cristalina, din care nomazii isi refac proviziile de apa inainte de a porni mai departe prin desert. Imaginea idilica, dar oarecum departe de realitate, fiindca unele oaze, cum este Oulad Said din Algeria, sunt locuite permanent de comunitati de fermieri.


Gratie palmierilor si culturilor de legume, Oulad Said constituie un loc pitoresc si atragator, in care rochiile femeilor adauga o pata de culoare pe strazile marginite de case din argila roscata. Oaza contrasteaza puternic cu peisajul inconjurator al Marelui Erg Occidental. Acolo, dune uriase se ridica asemenea unor valuri pe o mare unduitoare de nisip, soarele verii neinduplecat ridicand ziua temperatura pana la 49°C sau chiar mai mult. Un calator ratacit, fara apa si fara posibilitatea de a se adaposti la umbra, ar muri de insolatie si deshidratare in 48 de ore. Locuitorii din Oulad Said sunt in mare parte vanzatori de legume; ei lucreaza petice de pamant irigat pe care cultiva legume, vita de vie, smochini, piersici, portocali si, desigur, cea mai de pret cultura a desertului, curmalii. Printre palmieri, cativa stalpi marcheaza inca locul fostei piete de sclavi, bieti nefericiti care au muncit la construirea canalelor de irigatii, numite foggara, contribuind la bunastarea de azi a locuitorilor. Apa potabila este adusa dintr-un vast "burete" nisipos, gros de 1800 m pe alocuri.



CIRCUITUL APEI IN DESRT


COPACUL VIETII

Curmalului, se spune, ii place sa stea cu capul in foc si cu picioarele in apa. Ca si camila, el este esential pentru viata in desert si, drept urmare, este tratat cu respect si dragoste, ca o ruda apropiata, in jurul sau fiind create mituri si legende.
Una dintre acestea povesteste ca Alah a incropit curmalul din tara care i-a ramas dupa ce l-a creat pe Adam. Altele sustin ca, dupa ce l-a alungat pe Adam din Rai, Dumnezeu i-a cerut sa-si taie parul si unghiile si sa le ingroape; din acestea ar fi cescut un copac cu fructe suculente.


Se spune, de asemenea, ca fiecare curmal dezvolta relatii stranse cu ceilalti curmali. Daca unul moare, "prietenul" sau din apropiere il jeleste si nu mai rodeste. Un copac-femela se stinge daca "partenerul" sau moare. Fructul acestui copac pretios este un aliment de baza, ce poate fi mancat proaspat sau poate fi uscat si pastrat in faina. Nici o parte a copacului nu este irosita: trunchiul este folosit pentru lemnul lui si drept combustibil, scoarta fibroasa este impletita in funii, din crengi se fac garduri si acoperisuri, iar din frunze se confectioneaza cosuri, maturi, sacose si sandale. Din sucul unor specii de curmal se obtine un sirop dulce, iar cel al curmalilor tineri poate fi supus fermentatiei pentru a se obtine un vin gustos, dar foarte tare. Nici samburii nu se arunca; prajiti si macinati, din ei se prepara "cafea" - o alternativa la ceaiul fierbinte sorbit in serile reci ale desertului.


Golul zilei: Sporting Gijon - Valencia 1-1 [D. Castro min. 5]

Ziua indragostitilor - Cereri in casatorie esuate

In S.U.A. se practica foarte des ca de Valentine's Day sa-ti ceri prietena in casatorie. Unii isi incearca norocul in fata a zeci de mii de oameni, iar majoritatea primesc raspunsul dorit;)... Sunt insa si 'batuti de soarta' care nu au norocul sa-si fi ales momentul potrivit, iar esecul lor este vazut in direct la TV;))...
Filmuletul urmator prezinta cateva situatii in care cererile in casatorie nu au un final fericit;)!

Cascada Velaste din Estonia!

Cascada Velaste, cu o cadere de 20 m, este cea mai inalta cascada din Estonia.
Temperaturile foarte reci din Estonia au transformat cea mai cunoscuta cascada din tara intr-o uriasa sculptura de gheata.

Africa: Cheile Dades, Cheile Todra si berberii din Maroc


Torentele iernii au sapat ametitoarea ravena ce despica Atlasul Inalt.


Acolo unde Raul Dades isi croieste drum printre piscurile amenintatoare ale Atlasului Inalt, un defileu ingust serpuieste in curbe stranse printre peretii de scanca inalti de 500 m. Pe masura ce soare urca pe bolta si razele sale patrund in chei, stanca isi schimba culoarea de la negru la verde, la rosu si apoi la un galben stralucitor, in functie de anotimp si de momentul zilei.

Cu aproximativ 200 de milioane de ani in urma, aceste stanci erau de fapt un recif coraligen pe fundul marii, dar in ultimile cateva milioane de ani, miscarile scoartei terestre l-au ridicat treptat si l-au incretit, formand astfel Muntii Atlas Inalt, a caror istorie geologica poate fi descifrata din straturile multicolore de gresie, calcar si argila, vizibile in peretii defileului.


In mii de ani, furtunile de iarna au sapat cursul raului. Din noiembrie pana in ianuarie sau chiar martie, averse torentiale inunda Atlasul Inalt, transformand Dades dintr-un paraias sau o albie secata intr-un torent inspumat, care dupa numai cateva ore isi reduce din nou volumul. In acest scurt rastimp, ploile pot mari debitul raului de douazeci de ori. In limba araba, aceste rauri efemere sunt numite wadi sau ued. Cand apele Raului Dades ating nivelul maxim, resturile transportate din munte erodeaza roca moale a albiei, adancind-o permanent. Intr-o zona a vaii, eroziunea a sculptat roca in forme plate, piramidale sau zimtate ori in siluete ce amintesc de trupurile umane, motiv pentru care localnicii le numesc "Dealurile Corpurilor Omenesti".


DE LA ZAPADA LA NISIP

Atlasul Inalt este de fapt un segment de 740 km lungime din lantul muntos Atlas, care imparte Marocul in doua. Cheile Dades incep in munti, acolo unde cele mai inalte piscuri sunt acoperite de zapada, si se continua spre sud-vest pe 350 km, pana la raul Draa, la Ouarzazate, oaza si fosta fortareata franceza, in extremitatea nordica a desertului Sahara cel maturat de vanturi.
La cel mai jos nivel al sau, Raul Dades curge printre palcuri de palmieri, migdali si tufe de trandafiri, cultivati pentru a prepara parfumata apa de trandafiri. Vara, aici rodesc smochinii, iar toamna fructele lor sunt lasate la uscat pe acoperisurile plate ale caselor, pentru a fi apoi vandute la souk (piata).
Cheile Dades se afla la 24 km in aval de targul Boumalne. Intre orasel si chei, albia raului este marginita de antice kasbah (citadele) si ksour (sate fortificate), dincolo de care se intind campuri cu sol rosu, roditor, umbrite pe alocuri de nuci si migdali. "Dealurile Corpurilor Omenesti" se afla la aproximativ 15 km distanta de Boumalne. Pe masura ce cheile se ingusteaza, drumul continua paralele cu nivelul apei, peretii abrupti de stanca umbrindu-l si ferindu-l de razele fierbinti ale soarelui.


Drumul traverseaza un pod in satul Ait Oudinar, iar dincolo de acesta se intinde cea mai ingusta si mai spectaculoasa parte a cheilor. O poteca de prundis urca pana la oraselul Msemrir; mai departe, traseul devine tot mai dificil, culmile stancoase ale Muntilor Atlas parand ca stau sa se prabuseasca in apele raului.



CHEILE TODRA

La nord-est de Cheile Dades se afla alte chei spectaculoase, Todra. De la Tinerhir, drumul urca spre acestea pe langa cristalinele ape ale Raului Todra. De-a lungul traseului, curmali inalti arunca umbre binefacatoare asupra plantatiilor de vita de vie, nuci, maslini si rodii. Acolo unde valea se ingusteaza pana la 300 m, iar in cel mai ingust punct al sau, defileul abia daca atinge latimea de 9 m. Galagiosii lastuni de munte africani se agita in jurul cuiburilor construite in stanca, iar deasupra lor plutesc maiestuosi vulturii Bonelli.


In apropiere de chei curge un izvor limpede, venerat de berberii din zona, care il considera miraculos; ei cred ca daca o femeie stearpa il traverseaza rostind numele lui Alah, curand va deveni fertila. Drumul se sfarseste la Cheile Todra, desi camioanele si masinile de teren isi pot continua inaintarea in inima Atlasului.
Din satul Tamtatouchte, la nord de chei, pe un drum abrupt de munte se poate ajunge la Msemrir, deasupra Cheilor Dades, iar de acolo se poate continua spre sud, spre Boumalne, in josul Vaii Dades, incheind astfel un circuit printr-unul dintre cele mai pitoresti peisaje din nordul Africii.


OAMENII MUNTELUI

Berberii erau un popor de pastori migratori care traiau in aceasta regiune cu mult inainte de sosirea arabilor. Se crede ca ei sunt descendentii invadatorilor veniti din vestul Asiei si raspanditi apoi in nordul Africii. Acestia au ajuns in Maroc dupa sec. al X-lea i.Hr. si s-au convertit la islamism la inceputul sec. al VIII-lea d. Hr. Berberii s-au retras in munti, unde si-au construit fortarete si bastioane in care, oricat de grele erau conditiile, puteau trai conform propriilor traditii, izolati de tentatiile oraselor.
Curajul in lupta constituia cea mai mare virtute a lor. Barbatii suspectati de lasitate erau siliti sa poarte pe cap un craniu de animal si nu li se permitea sa manance decat dupa ce femeile isi terminau masa. Legile ospitalitatii erau sacre si, odata ce doi berberi rupeau painea impreuna, aveau sa-si apere viata unul altuia pentru totdeauna. In anii '20, calatorul britanic Walter Harris descria astfel traiul intr-un sat berber: "O viata de lupta si necazuri... fiecare familie isi platea tributul sau de sange." Totusi, berberii aveau si clipe de bucurie, la sarbatori precum cele ale recoltei, cu cantece si povesti istorisite de trubaduri.
Ranile erau tratate intr-un mod neobisnuit. Marginile ranii erau prinse una de alta, iar deasupra se aseza o furnica rosie vie. Odata ce furnica isi inclesta maxilarele pe cele doua bucati de piele, i se reteza capul, maxilarele ramanand pe loc ca un fel de capsa ce cadea la vindecarea ranii.


Atunci, ca si acum, femeile berbere se bucurau de mai multa libertate decat semenele lor arabe. Ele nu purtau valuri si se puteau casatori din dragoste. Si astazi, fetele au primul cuvant in casnicie. Langa orasul Imilchil, la nord de Tinerhir, se organizeaza in mod regulat moussems, targuri. Fete de 14 sau 15 ani, puternic fardate si purtand bijuterii grele de argint, isi abordeaza potentiali soti si se targuiesc aprig pentru banii ce vor reveni familiei lor in urma casatoriei. Daca se ajunge la un acord, parintii pregatesc nunta.

Terra: Evolutia uscatului - Trecut si viitor

Cum a evoluat uscatul de-a lungul erelor geologice si cum va arata peste 100 de milioane de ani?



PS: Doar in cazul in care Terra va supravetui anului 2012=))...

Golul zilei: AC Milan - Udinese 3-2 [A. Pato min. 39]

vineri, 12 februarie 2010

Intel Sponsors of Tomorrow - Poante de-ale lor

O reclama foarte inteligenta a celor de la Intel...

Tango to Evora


Una dintre melodiile de dragoste preferate de mine, este cea compusa de Florin Busuioc pentru emisiunea "Dansez pentru tine" si interpretata de Malina Olinescu.

Malina Olinescu - Tango to Evora




Melodia originala: Loreena McKennitt - Tango to Evora

Camera ascunsa - Batranelul Gay

Desi nu sunt un fan al emisiunilor gen 'camera ascunsa', farsa urmatoare este una foarte reusita;))... In pas cu Valentine's Day, batranelul doreste sa ofere un cadou dragostei vietii lui...

CardClips.com - Mama este Mos Craciun

Cei de la cardclips.com au facut una din cele mai haioase reclame de Craciun=))...

Africa: Muntii Ahaggar din Algeria


In adancul Saharei exista un tinut ale carui peisaje, legende si oameni au inspirat poate povestile celor o mie si una de nopti.

In Sahara, cel putin atunci cand soarele se alfa pe cer, nu exista o line a orizontului, ci numai o ceata laptoasa, ale carei margini ar putea fi la fel de bine aproape sau departe in zare. Calatorind spre sud insa, din oaza In Salah spre centrul marelui desrt, devii treptat constient de o vaga intensificare a opacitatii, o innegurare ce se intinde pana departe de jur-imprejur.



Incetul cu incetul, aceasta opacizare se transforma in inalta si aproape interminabila masa de stanca alcatuind ultimul bastion al masivului Ahaggar din Algeria. Uimitor chiar si intre numeroasele privelisti uimitoare ale Africii, Ahaggar este o insula uriasa, cam de marimea Frantei, pierduta in oceanul de nisip saharian. Marginit pe trei laturi de stanci amenintatoare, spre vest masivul se pierde treptat in Tanezrouft, Taramul Insetat, unde, odinioara, un calator care s-ar fi ratacit de caravana sa nu s-ar mai fi pregatit decat sa moara.
Desi este considerat un lant muntos, Ahaggar - numit si Hoggar - este un podis granitic inalt. In inima sa, in regiunea Atakor, rauri de lava au acoperit granitul cu o patura de 180 m de bazalt crapat si aspru ca o enorma bucata de zgura.
Din mijlocul sau se inalta pana la 3000 m un fantastic ansamblu de turnuri, pinteni si lespezi formate din fonolit, o alta roca vulcanica.



Racindu-se, aceasta s-a spart in forme lungi, prismatice, asemanatoare tevilor unei orgi, desi unele seamana mai degraba cu niste imense manunchiuri de sparanghel, asezate in picioare.
Intr-o zona de aproximativ 777 km² din Atakor exista peste 300 de astfel de monoliti ce confera forme neasteptate unui peisaj oricum bizar. Tuaregii, populatie nomada ce traieste in Ahaggar de cel putin 2000 de ani, au numit acest loc Assekrem, "capatul lumii".



Intre munti, vegetatia lipseste complet, iar in intreg masivul Ahaggar flora este slab reprezentata. Ploile sunt sporadice si scurte, dar ici si colo, in canioane abrupte care intarzie evaporarea, apa se aduna in oaze ce permit existenta catorva plante si ofera o iluzie racoare. Desi foarte putine, oazele au o importanta extrema pentru tuaregi si pentru turmele lor.

TUAREGII DIN AHAGGAR sunt o populatie fascinanta. Inalti, cu pielea deschisa la culoare, incepand de la varsta pubertatii barbatii poarta valuri - dupa spusele unora, pentru a impiedica spiritele rele sa le patrunda in corp prin gura. Au sabii, pumnale lungi si scuturi din piele alba de antilopa. Dupa unele autoritati in domeniu, tuaregii sunt urmasii misteriosilor conducatori de care, veniti din Libia in jurul anului 1000 i.Hr., care apar in picturile din Tassili.


Numele lor, tuareg, inseamna in araba "parasit de Alah", fiindca s-au convertit tarziu la islamism si inca mai prezinta si azi unele devieri de la litera religiei musulmane. Femeile nu poarta valuri si au o influenta puternica in treburile familiei, aceasta fiind de obicei monogama.
Pana la sfarsitul sec. al XIX-lea, tuaregii din Ahaggar, stabiliti in oazele Tamanrasset si In Salah, stapaneau cea mai mare parte a desertului si faceau negot cu fildes, aur si sclavi, completandu-si veniturile din taxele pentru protectia caravanelor.
In 1881, temandu-se ca acest mod de trai le va fi amenintat de planurile francezilor de a construi o cale ferata transsahariana, tuaregii au masacrat aproape intreaga expeditie trimisa pentru stabilirea traseului. Desi expeditia franceza fusese prost organizata si condusa, iar membrii tribului dispuneau doar de arme medievale, furia atacului tuaregilor si aspectul lor sinistru le-au creat in ochii francezilor o reputatie de invincibilitate.
Tuaregii i-au impresionat puternic pe francezi, care au pus pe seama lor o sumedenie de legende despre care tuaregii nu auzisera niciodata. Cea mai incitanta este cea relatata in romanul Atlantida, scris de Pierre Benoit in 1919. Cartea povesteste despre Antinea, o frumoasa regina a Atlantidei care traieste intr-un castel din Muntii Ahaggar, unde ii seduce si ii ucide pe tinerii ofiteri ai armatei franceze. In 1925, arheologii au anuntat ca descoperisera scheletul unei femei care fusese ingropata cu onoruri regale. presa a identificat-o imediat cu Antinea.
Rezultatul a fost electrizant. Ofiterii francezi au sapat muntii in cautarea altor dovezi si chiar marele explorator Henri Lhote s-a lasat cuprins de frenezia starnita de legenda.
Cand, in 1928, intr-o grota izolata, a descoperit o pictura rupestra ce reprezenta o femeie cu sanii vopsiti in alb, el a sustinut ca este Antinea, sirena legendarului Ahaggar.

Lichior Crai de visine: A fost cutremur?

La ce se pricep aproape toti romanii? La baut alcool...
Printre cele mai haioase reclame gandite si facute de romani=))!

Africa: Parcul National Tassili N'Ajjer din Algeria

joi, 11 februarie 2010

In inima Saharei, pe un teritoriu aproape lipsit de viata, poti intalni picturi misterioase reprezentand animale si vanatori.

Cei avuti sosesc pe calea aerului. Cei mai stramtorati sau cei mai aventurosi se apropie de Muntii Tassili din Algeria in camioane cu tractiune integrala, strabatand terenuri cu pietris, stanca goala si nisipuri miscatoare, unde aerul pare ca tremura deasupra solului, la temperaturi ce pot atinge si 70°C. Destinatia lor nu este un masiv muntos in adevaratul sens al cuvantului, desi se ridica pana la 2250 m deasupra nivelului marii, ci mai degraba un platou de gresie lung de 640 km, impartit in masive separate, la randu-le faramitate de numeroase rape si ravene - un haos de stanci, creste si colturi de roca plesuva. Este un loc de o stranie frumusete, rareori egalata.
Cea mai interesanta priveliste este, probabil, in zori, cand crestele sunt invaluite in auriul foc, rosul si purpuriul soarelui, umbre vinetii brazdand nisipul in jur. In aceste momente, cu un strop de imaginatie, stanca golasa se transforma in zgarie-nori si catedrale, turnuri si contraforturi. Desi vantul incarcat cu particule de nisip este sculptorul care a modelat rocile mai moi in forme ce starnesc imaginatia, principalul arhitect a fost apa. Torentele au sapat ravene, au izolat pintenii de stanca, lespezi si monoliti, au taiat hauri si abisuri, au scobit caverne.


Regiunea, numita astazi Sahara, a avut odinioara un climat mai umed.
Multe dintre rapele si vaile azi seci si umplute cu nisip, aflate la limita sudica a desertului, erau pe atunci rauri si lacuri. Ceea ce este astazi desert a fost odata pasune roditoare.


Desertificarea a fost un proces foarte lent; numele Tassili N'Ajjer inseamna "podisul raurilor", desi zona era deja uscata cu mult inaintea de inceputul erei crestine. Bizari supravietuitori ai acelor timpuri mai umede, cativa chiparosi strambi si nodurosi isi intind radacinile in terenul pietros, in cautarea apei. Se spune ca au o varsta de 3000 de ani si ca sunt ultimii reprezentanti ai generatiei lor fiindca, desi produc seminte viabile, solul este prea uscat pentru ca acestea sa poata germina. Un alt supravietuitor al trecutului fertil este oaia salbatica de munte, cu imense coarne curbate, care traieste alaturi de micul soarece de desert si de pietrarul negru, ce-si construieste cuibul astfel incat sa faca fata climei desertului.


Odinioara, fauna platoului era cu totul alta: girafe, antilope, hipopotami, lei si elefanti, iar oameni cresteau vite si capre. Dovezi in acest sens stau oasele animalelor stravechi dezgropate din nisip, dar si - mult mai direct si de necontestat - picturile rupestre descoperite printre pintenii si formatiunile stancoase din Tassili N'Ajjer.




VECHI PICTURI CE AMINTESC DE UN PAMANT FERTIL

Picturile si imaginile gravate pe stanci si in pesteri spun in mod direct si extrem de sugestiv povestea vietii si mortii in Tassili N'Ajjer. Tuaregii nomazi din Sahara stiu dintotdeauna despre arta din Tassili, dar lumea occidentala cunostea putine despre ea pana in anii '50, cand exploratorul si etnologul francez Henri Lhote, impreuna cu asistentii sai, si-a petrecut doi ani in regiune, identificand si fotografiind picturile rupestre.



Desi majoritatea picturilor denota aceeasi vitalitate extrema, aceeasi claritate a liniilor si exuberanta a culorilor, stilurile si subiectele abordate le clasifica in perioade distincte. Cele mai vechi reprezentari, realizate probabil intre 6000 si 4000 i.Hr., infatiseaza oameni cu aspect negroid vanand elefanti, bivoli, hipopotami si un fel de oi salbatice cu coarne uriase - animale ale unei Sahare verzi si fertile - ori persoane purtand vesminte ceremoniale pentru anumite rituri tribale. Printre ele se afla si o fiinte uriase de culoare alba, jumatate om, jumatate animal, reprezentand poate zei.


Cel de-al doilea grup pictat, se pare, intre 4000 si 1500 i.Hr, reprezinta pastori manand turme mari de vite tarcate, cu coarne lungi, printe care misuna girafe si struti. Sunt, de asemenea, scene de banchet, de nunta, copii dormind inveliti cu piei de animale...
In a treaia perioada, in anii 1500-300 i.Hr., Sahara a devenit terenul sterp de astazi, locuit de noi populatii. Picturile reprezinta soldati implatosati ce mana in galop care trase de cate doi sau trei cai, dar nu se stie cu siguranta daca acestia sunt invadatori, aliati sau vreo armata mediteraneeana fugind de mania faraonului. Treptat, in jurul anilor 200-100 i.Hr., caii dispar, locul lor fiind luat de camile desenate parca de o mana de copil.



Dincolo de acest moment nu mai exista nici un desen. A ramas doar o curiozitate aproape insuportabila.
Ce s-a intamplat cu oamenii care le-au realizat? Au migrat spre sud odata cu desertificarea sau pur si simplu au murit?

Flag Counter

free counters