Africa: Desertul Tenere din Niger

duminică, 14 februarie 2010

Un teritoriu atat de mort si de pustiu incat a fost numit "desertul din desert" se intinde in Sahara, departe de orice mare.


In Desertul Tenere din Niger, un ocean valurit de dune, dintre care unele ajung la 244 m inaltime, se desfasoara spre orizont si duce spre mereu alte dune, parca la nesfarsit.
Dar, ca intregul ansamblu al Saharei, Tenere inseamna mai mult decat nisip. Intr-o regiune de marimea statului California pot fi intalnite platouri acoperite cu pietris, batute de vanturile desertului, dar si fantastice formatiuni stancoase, asemuite odata de un calator cu niste spiridusi, capcauni sau demoni.


La extremitatea rasariteana a desertului, oaza si satul Bilma constituie punctul de plecare ala caravanelor de camile ale tuaregilor, care strabat 560 km prin pustiu, transportand sare pentru a o vinde la Agadez. Satul si-a imprumutat numele Marelui Erg Bilma - o vasta arie de nisip ce se intinde spre est pe 1200 km, din Niger pana in Ciad. Jumatatea sudica a ergului este formata din dune-seif - uriase creste de nisip paralele, lungi de 160 km si late de 1 km. Fagasurile dintre dune, numite gassis, sunt strabatute de caravanele de camile.
Tuaregii nomazi care traiesc in acest mediu neospitalier sunt cunoscuti sub numele "Oamenii Albastri", din pricina culorii tenului lor. Spre deosebire de ceilalti musulmani, tuaregii isi acopera fata - un obicei nascut paote din necesitatea de a-si proteja pielea de vantul si soarele Saharei, in timpul lungilor zile petrecute pe spinarea camilelor. Vopseaua albastra a panzei care le infasoara capul se impregneaza in pielea fetei - si de aici vine porecla lor.


SAREA PAMANTULUI

Sursa de sare a tuaregilor se afla in Bilma, unde substanta din depozitele naturale iese din pamant sub forma de solutie atunci cand puturile special sapate sunt umplute cu apa. La suprafata apei se formeaza o crusta din cristale de sare. Crusta este stransa in gramezi de forma conica, cu o greutate de aproximativ 18 kg. Pentru a traversa desertul, tuaregii incarca uriasele bucati de sare pe spatele camilelor, fiecare animal transportand cam sase odata.
Sirul de camile legate una de alta porneste la drum, si, inaintand intr-un ritm constant, calatoreste prin desertul incins intre 14 si 18 ore zilnic, fara a se opri. Punctele de reper sunt rare, un soi de salcam numit "copacul din Tenere" fiind unicul arbore pe care calatorii il intalneau timp de zile intregi - pana in 1973, cand a fost distrus, in imprejurari neelucidate. El ii indruma spre unul dintre putinele puturi din drum, sursa pretioasa de apa pentru etapa urmatoare a calatoriei.

Este nevoie de 15 zile sau mai mult pentru a ajunge la Agadez, centru comercial si sediu al unei uriase piete de camile in Muntii Air. Dar caravanele de camile cu "vizitiii" lor sunt o priveliste rara, fiindca astazi tuaregii apeleaza mai degraba la vehicule cu tractiune integrala, care le permit sa strabata desertul in numai cateva zile.
In contrast cu desertul parjolit, Muntii Air, care marginesc latura de nord-vest a desertului Tenere, nu sunt catusi de putin arizi. In zona Muntelui Bagzane exista izvoare ce le permit fermierilor sa cultive curmali, maslini si alte plante pe pantele terasate.
Muntii inalti de pana la 1950 m gazduiesc o fauna salbatica bogata, printre care gazele, antilope, struti si babuini. Vechii locuitori ai regiunii si-au lasat amprenta asupra zonei prin picturile si sculpturile rupestre, unele datand de acum 5000 de ani. Desene reprezentand elefanti, rinoceri si girafe sugereaza ca prin Sahara centrala vechile caravane calcau in picioare odinioara nu nisip dogoritor, ci iarba proaspata.


CORABIA DESERTULUI

Dromaderii tuaregilor - camile cu o cocoasa din Africa de Nord si Orientul Mijlociu - transporta prin Desertul Tenere blocuri de sare invelite in rogojini de paie. Camila este bine adaptata la viata in desert, ea putand bea pana la 136 l de apa o data - apa pe care corpul sau o conserva; excrementele ei sunt uscate, urina este in cantitatea mica, iar glandele sudoripare functioneaza numai atunci cand temperatura corporala depaseste valoarea normala cu 6-8°C.

Camilele rezista cu provizii alimentare reduse, hranindu-se cu vegetatia uscata si spinoasa si stocand grasime - nu apa - in cocoasa.
Copita lor lata nu se afunda in nisip, iar narile li se pot inchide atunci cand vantul spulbera nisipul.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Flag Counter

free counters