Amazon - Fluviul cu cel mai mare debit hidrografic

duminică, 7 februarie 2010

Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, inregistrand la varsare, in estuarul sau, valoarea de 219,000 m³/s. Revarsa in Atlantic in medie 116000 de tone de apa pe secunda – aproape de trei ori mai mult decat fluviul Zair, de 10 ori mai mult decat fluviul Mississippi si de 60 de ori mai mult decat Nilul. La scara globala Amazonul varsa in ocean 20% din cantitatea totala de apa dulce. Forta cu care se varsa in ocean este atat de mare incat curentul sau de apa dulce persista pana la 160 km departare de tarm.

Impreuna cu numerosii sai afluenti, Amazonul uda o suprafata de teren aproximativ de dimensiunile Australiei. Se estimeaza ca fluviul colecteaza circa 1000 afluenti mai importanti, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecare. Astfel, Amazonul are cel mai extins bazin hidrografic din lume - 6,915,000 km² - , acoperind cinci tari ale Americii de Sud: Brazilia (62.4%), Peru (16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) şi Ecuador (2.1%).

Izvoarele Amazonului se gasesc in Anzii Peruvieni, la aproximativ 4.300 m, in Lacul Copilului unde işi au obarşia Ucayali şi afluentul acestuia Apurimaç (la cca.150 km de Oceanul Pacific). Izvorul Amazonului, prin Ucayali şi afluentul Apurimaç, a fost stabilit in anul 1941 de Bertram Floronoy. Gurile acestui fluviu au fost stabilite de Vicente Janéz Pinzon in anul 1500, fiind denumite de acesta “Mar Dolce” (“Marea Dulce”).

Amazonul a fost strabatut pentru prima oara aproape in intregime de conchistadorul Francesco de Orelan in 1547. Acesta a plecat din Ecuador in cadrul expeditiei conduse de Gonzalo Pizzaro in cautarea aurului, a mirodeniilor si a orasului legendar El Dorado. Cand s-au impotmolit in jungla peruviana, membrii expeditiei au construit o corabie, San Pedro, si au trimis-o sub comanda lui Orelan sa caute hrana. Corabia nu s-a mai intors niciodata. Pizzaro si oamenii lui s-au intors pe uscat, in Ecuador, insa Orelan a navigat spre est, prin delta amazoniana ajungand in final in Marea Caraibilor. Triburile ostile au constituit unul dintre pericolele intalnite in drum; printre acestea era un trib care s-a dovedit a fi format numai din femei. Acestora li s-a dat mai tarziu numele de ”amazoane”, dupa numele unui trib de luptatoare aprige din miturile Greciei antice. Astfel si-a capatat si fluviul numele de Amazon.

Amazonul strabate continentul sud-american de la vest spre est. Cel mai indepartat afluent al sau izvoraste din lacurile glaciare aflate in Anzii Peruvieni. Cursul superior, denumit Rio Marañón, curge spre nord, dupa care se indreapta spre est si coboara in Podisul Amazonului. Revarsandu-se vijelios din munti afluentii daltuiesc defileuri spectaculoase in versantii estici, rascolind argila ce confera apelor o culoare de cafea cu lapte.
Pe masura ce pantele devin mai blande, fluviul curge mai molcom, iar in zona de campie – uriasul bazin amazonian - fluviul formeaza meandre pe o distanta mai mare de 3200 km, de la Iquitos la Belém. Forma bazinului poate fi asemanata cu o frunza in care nervura principala – Amazonul – colecteaza numerosi afluenti atat din nord (Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro), cat si din sud (Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu). Sapte dintre afluentii Amazonului au, fiecare, peste 1600 km lungime, iar cel mai lung dintre ei – Madeira – masoara peste 3200 km.
Langa Manaus, in Brazilia, la 1200 km de Atlantic, are loc confluenta Amazonului cu Rio Negro. Acesta din urma, lat aici de 5 km, isi uneste apele negre cu cele ”albe” ale cursului principal. Pentru brazilieni, Amazonul propriu-zis incepe la aceasta confluenta; fluviul din amonte de acest loc este numit de ei Solimões. Panta foarte scazuta in aceasta zona favorizeaza divagarea apelor, formand un vast labirint de meandre, brate moarte, grinduri instabile.
In sectorul inferior al cursului, la 400 kilometri dupa confluenta cu Xingu, fluviul se imparte in mai multe brate (furos), separand mai multe insule: Grande de Gurupa, Caviana, Janaucu, Mexiana şi Marajo. Insula Marajo, cu o suprafata de 40154 km2, este cea mai mare insula inconjurata de ape dulci de pe Glob.
Paienjenisul de brate ce imprejmuiesc numeroase insule se constituie intr-o delta de un tip aparte. In schimb, unii specialisti sustin faptul ca fluviul este mult prea puternic pentru a forma o delta la varsare, varsandu-se de fapt printr-un vast estuar.
Gura de varsare a fluviului este limitata la nord-vest de bratul principal, Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de bratul Para in care se varsa apele raului Tocantins. Apele bratului Para cu cele ale lui Tocantins formeaza estuarul numit Bahia de Marajo, pe malul caruia se gaseşte portul Belem, fondat in 1616, cel mai important pentru navigatia de pe Amazon. Latimea albiei, in cursul inferior, variaza intre 15 şi 20 km, iar inainte de delta intre 80 şi 150 km, adancimea apelor scade la 20-25 m, dar suficienta pentru navigatia vaselor de tonaj maritim.
In pofida marimii lui Amazonul varsa mai putine sedimente in ocean decat Mississippi, care are doar o zecime din debitul Amazonului.
La gura de varsare se manifesta fenomenul cunoscut sub numele de “pororoca”; el se desfaşoara in timpul fluxului mareic şi determina ridicarea apelor spre amonte pana la o distanta de circa 1000 km.

Zonele mlastinoase ce insotesc malurile fluviului sunt predispuse la revarsari sezoniere, insa cea mai mare parte a bazinului amazonian este acoperita de padurea amazoniana. Aceasta se intinde pe o suprafata aproape de doua ori cat a Indiei, cea mai mare altitudine fiind doar de 200 m. Zaxpezile topite din Anzi si ploile abundente provoaca inundatii mai tot timpul anului. O zona de padure cat Islanda, numita várzea, este inundata timp de cateva luni pe an, apa atingand adancimea de 9 m. Alte regiuni, numite igapós, se afla sub apa aproape permanent. Din aceste motive, aerul in padure este umed, fierbinte, cu temperaturi de 33ᴼC ziua si 23ᴼC noaptea. Nicaieri in lume nu exista o varietate mai larga de plante. Copaci inalti de 60 m ecraneaza lumina solara, astfel ca in regiunile uscate ale padurii, pe sol nu se afla decat un covor de vegetatie ce putrezeste. Pretutindeni frunzisul etajat misuna de viata: o mare varitate de arbori concureaza pentru lumina iar lianele si orhideele concureaza pentru spatiu pe ramurile superioare ale copacilor. Printre acestea traiesc maimute, lenesi, pasari colibri, papagali, fluturi uriasi. Caimanii si testoasele de apa dulce traiesc in apa, ca si mamiferele acvatice precum delfinii de apa dulce. Printre animalele terestre se numara jaguarii, tapirii. Exista circa 2500 specii de pesti si peste 1600 de specii de pasari.

Amazon – bazinul hidrografic si principalii afluenti



Padurea Amazoniana



Meandre ale Amazonului

2 comentarii:

Stefan114 spunea...

Te-am adaugat in lista. Interesant blog.
http://stefan114.blogspot.com/

Bogdan Vasiliu spunea...

Cred ca o aventura pe Amazon este tentanta dar si periculoasa!

Trimiteți un comentariu

Flag Counter

free counters