San Marino - Prezentare generală

luni, 1 februarie 2010

DATE GENERALE

Capitala: San Marino
Cel mai mare oraş: Dogana
Limba oficială: italiană
Suprafaţă: 61 kmp
Populaţia: 29.615 (iulie 2007) - locul 212 în lume
Moneda naţională: Euro


PREZENTARE GENERALĂ

Republica San Marino este unul dintre cele mai mici state independente din Europa şi din lume, o enclavă (înconjurată din toate părţile din Italia) situată în nord-estul Italiei peninsulare, între provinciile Emilia-Romagna şi Marche, foarte aproape de ţărmul Mării Adriatice (33 km), o cale ferată şi o şosea lengând mica ţară de oraşul-port Rimini (Italia). San Marino este o republică situată în totalitate în Munţii Apenini - Culmea Monte Titano.
Lungimea graniţelor statului este de 39 de km.


ISTORIE

San Marino este considerată cea mai veche republică constituţională din lume; a fost fondată în data de 3 septembrie 301 de către Marinus din Rab.
Conform legendei, Marinus a părăsit insula adriatrică Rab, alături de prietenul de-o viaţă Leo, şi au venit în oraşul italian Rimini. Marinus era un cioplitor de piatră creştin care a fugit de persecuţia anticreştină a împăratului Diocleţian din Dalmaţia şi a înfiinţat la poalele muntelui Titanos, o comunitate creştină. Ulterior, acesteia i s-au alăturat păstorii şi agricultorii din zonă. În onoarea acestuia, locuitorii şi-au numit ţara Terra San Marino, ulterior Oraşul Liber San Marino, redenumit apoi Republica San Marino.
Din 1243, forma de guvernare a rămas aproape neschimbată, ţara fiind condusă de un consiliul general, în frunte cu doi Căpitani Reggenti. Din 1631 independenţa statului este recunoscută şi de papalitate.
Inscripţia de pe portalul de fier care marchează trecerea din Italia în San Marino este "Benvenutti nell antica terra della liberta!" (Bine aţi venit pe anticul pământ al libertăţii!).
În perioada de început a unificării Italiei din secolul al XIX-lea, San Marino a servit ca refugiu pentru cei care erau persecutaţi pentru suportul lor pentru unificare. În memoria acestui suport, Giuseppe Garibaldi a acceptat dorinţa Republicii San Marino să nu fie încorporată în noul stat Italia. Napoleon a refuzat să cucerească San Marino, replica lui fiind "De ce, este o republică model".
Guvernul din San Marino l-a desemnat pe preşedintele american, Abraham Lincoln, cetăţean de onoare.
În timpul Primului Război Mondial, Italia a declarat război Imperiului Austro-Ungar pe 23 mai 1915, însă San Marino a rămas neutru.
În Cel de-al II-lea Război Mondial San Marino nu s-a alăturat Italiei în războiul declarat de aceştia Marii Britanii. San Marino şi-a declarat imediat neutralitatea.
Conducerea statului este atribuită unui consiliu alcătuit din doi căpitani regenţi. San Marino are recordul mondial pentru primul primul guvern comunist ales prin vot democratic, care a deţinut conducerea între anii 1945 şi 1957.
San Marino a fost cea mai mică republică din lume între anii 301 şi 1968, până când Nauru şi-a dobândit independenţa.
San Marino a devenit membru al Consiliului European în 1988 şi a Naţiunilor Unite în 1992. Însă nu este membru al Uniunii Europene.


GEOGRAFIE

San Marino este dominat de Munţii Apenini. Suprafaţa statului este de 61 kmp, ceea ce reprezintă aproximativ două sectoare din Bucureşti, dar are o populaţie de 24 de ori mai mică (aprox. 30000 de locuitori). Capitala statului, oraşul San Marino, are o populaţie de 4600 de locuitori.
Cel mai înalt punct in ţară, este Muntele Titano, care are o altitudine de 749 m peste nivelul mării.
Climatul este mediteranean, cu veri umede şi călduroase, şi ierni blânde.
Este al treilea stat independent, ca mărime din Europa, după Vatican şi Monaco.
Locuitorii statului sunt împărţiţi în 9 oraşe, cunoscute local drept Castelli (castele), fiecare fiind situat pe câte o culme.
Oraşele: Oraşul San Marino, Acquaviva, Borgo Maggiore, Chiesanuova, Domagnano, Faetano, Fiorentino, Montegiardino, Serravalle. Cel mai mare oraş din San Marino este Serravalle (Dogana).


TURISM

Deşi San Marino nu este oficial în UE, datorită poziţiei insulare a republicii în interiorul Italiei, nu este nevoie de viză. Totuşi, pentru cine morţiş să primească o viză de San Marino, există un chioşc în care, contra cost, se poate obţine o stampilă cu stema micuţului stat, care poate fi aplicată chiar pe paşaport. Republica bate monedă proprie, dar aceasta se găseşte doar în magazinele specializate, neavând valoare de circulaţie, ci numai numismatică. Foarte rară este şi moneda euro bătută în San Marino. Republica nu face parte din UE, însă a primit dreptul să bată monedă euro cu propriile însemne. Până acum au fost turnate doar vreo 250.000 exemplare. Gurile rele spun că sanmarinezii au bătut monedă euro doar pentru turişti.
În San Marino "cultul turiştilor" este la mare concurenţă cu cultul Sf. Marinus. Atât sfântul întemeietor cât şi turiştii sunt trataţi cu mare atenţie şi respect. În cazul turiştilor, acest lucru sare în ochi chiar de la intrarea în vechea cetate. Un agent îmbrăcat în uniformă dirijează traficul rutier din zonă, astfel pietonii purtători de aparate foto au întâietate în faţa maşinilor.
Calea cea mai scurtă către San Marino este dinspre oraşul Rimini, oraş şi regiune cunoscută pentru staţiunile de litoral. În linie dreaptă, distanţa este de cca. 7 km, însă din cauza serpentinelor şi a ambuteiajelor din vârf de sezon, drumul cu maşina poate dura 20 - 45 minute.
E greu de ales un anume loc sau un domeniu pentru a vorbi de San Marino. În evidenţă ies fortificaţiile, nu mai puţin de trei rânduri, încă în bună păstrare, din care răsar cele trei faimoase turnuri - Guaita, Cesta şi Montale, niciodată cucerită de vreo armată, mărturie vie a independenţei ţării. Cel mai vechi, Guaita, numără peste o mie de ani, celelalte două fiind cu câteva secole mai tinere. Cesta sau Fratta ocupă punctul culminant al lui Monte Titano, fiind astfel cel mai impunător. Adăposteşte un foarte interesant muzeu de arme vechi. De altfel, farmecul acestor turnuri este sporit de piesele de artilerie, care se întâlnesc la tot pasul în incinta lor.
Tot în cadrul fortificaţiilor se remarcă vechile porţi, între care San Francesco şi Porta della Rupe sau Porta degli Omerelli, ambele cu donjonuri rectangulare, destinate artileriei. Din mijlocul porţii Rupe, privind înapoi se vede strada îngustă, mărginită de casele specifice locului şi forfota caracteristică oraşului. În faţă, peisajul se schimbă complet, datorită unei oaze de verdeaţă: o pădure bogată, prin care se strecoară un drum pavat cu piatră, drum care duce la orăşelul vecin, Borgo Maggiore. e altfel, deşi puţin întinsă, capitala sanmarineză se bucură de prezenţa multor parcuri şi grădini: de pildă, Grădinile Liburni, care oferă o reuşită armonie între arbori, gazon şi flori, pe de-o parte, şi statui, pe de altă parte ("Pieta", "Patinatoare", "Albinele"). Se adaugă o fântână arteziană sub forma de glob pământesc.
În San Marino există numeroase statui. De mare importanţă ar fi cel puţin două: prima se află într-un mic scuar din faţa hotelului "Titan" şi îl reprezintă pe Giuseppe Garibaldi, sanmarinezii fiind foarte mândri de a fi fost primii care au înâlţat un monument în onoarea marelui erou italian. Cea de-a doua statuie este "Statuia Libertăţii", din faţa Palatului Guvernamental, care ne duce cu gândul la vechile statui greceşti, deşi datează doar de la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind dăruită de către o prinţesă germană în 1876, cu 10 ani înainte ca celebra "Statuie a Libertăţii" să fie dăruită de francezi, americanilor.
Palatul Guvernamental este o adevărată bijuterie, atât pe dinafară, cât şi în interior. Aminteşte de palatele de cleştar din peveştile cu zâne, deşi a fost construit doar în urmă cu o sută de ani, pe locul unuia mai vechi.
Bisericile sunt şi ele adevărate capodopere. Iată, de pildă, biserica San Pietro, care a adăpostit în cripta sa, până în anul 1713, osemintele legendarului întemeietor al statului, şi Basilica del Santo-Piave, în care se află depuse în prezent acestea: ultima a fost înălţată pe locul unei foarte vechi biserici, în stil preromanic, datând din secolul al V-lea, demolarea sa fiind considerată o greşeală. În ambele lăcaşuri se află, evident, câte o statuie a Sfântului Marinus, mai impunătoare fiind ceea din San Pietro.
Muzeele te vor atrage şi ele în interiorul lor. Muzeul Filatelic şi Numismatic, găzduit într-un palat vechi de peste cinci secole, din orăşelul Borgo Maggiore. Nu ştii ce să admiri mai întâi: primele timbre sanmarineze, datând din anul 1877, sau cele care au comemorat centenarul acestei activităţi, monedele din aur sau medaliile turnate în decursul timpului în micul stat.
Un alt muzeu, cel al Maşinilor de Epocă, se află într-un edificiu modern de pe şoseaua care, după ce pătrunzi dinspre Rimini în San Marino, se îndreaptă spre capitala ţării. Poţi admira circa 120 de autovehicule, de la unele având aproape 100 de ani vechime, la ultramodernele maşini de formula 1, de la unele de mari dimensiuni (Cadillac Limousine - 8 m lungime), la altele foarte mici.
Prezentarea statului San Marino nu se poate încheia fără a aminti de farmecul gărzii de la Palatul Guvernamental sau, în zilele de sărbătoare, şi din alte locuri.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Flag Counter

free counters