Biografie - HARALAMB VASILIU

SATUL NATAL

Satul Hoisesti, locul de nastere al profesorului Haralamb Vasiliu se afla in apropierea DN 28 A, la 20 km de orasul Iasi. In apropierea satului trece raul Bahlui. Satul Hoisesti apartine in prezent comunei Dumesti, insa in trecut a apartinut de comuna Pausesti.

FAMILIA

Tatal profesorului – Manole - a fost infiat la varsta de 4 ani de catre Gheorghe Vasiliu, un consatean mult mai instarit. Mama profesorului Haralamb Vasiliu se numea Maria; nascuta in comuna Rediu, in anul 1850, s-a stins din viata de timpuriu, dupa nasterea ultimului copil.
In familia lui Manole Vasiliu s-au nascut zece copii, dar numai sase au ramas in viata (3 baieti si trei fete).
Haralamb Vasiliu, nascut la 15 ianuarie 1880, a fost cel de-al treilea copil al familiei. Ceilalti doi frati ai profesorului au devenit ingineri. Destul de rar se intalnea la vremea aceea ca trei copii din familia unui taran de rand sa ajunga profesori universitari, iar ceilalti sa aiba studii medii. Aceasta situatie se datoreaza asadar dotarii intelectuale deosebite a unora dintre ei.

SCOALA

Haralamb Vasiliu a urmat cursurile primare si gimnaziale in Podu Iloaiei. Apoi, a invatat la Liceul Internat din Iasi, (actualul Colegiu National „Costache Negruzzi”), unul dintre cele mai renumite licee din tara in acei ani. Aici s-a remarcat ca fiind un elev inteligent, cu un comportament demn de toata lauda.
Intr-unul din memoriile scrise spre sfarsitul vietii, amintind despre aceasta perioada, Haralamb Vasiliu scria: „... am terminat Liceul Internat din Iasi, pe atunci liceu model din tara, ca intaiul premiat in toate clasele”.
La examenul de admitere pentru cursul superior al liceului, mintea sclipitoare a elevului Vasiliu i-a atras atentia renumitului savant chimist Petru Poni, care era presedintele comisiei de evaluare. Foarte impresionat, presedintele a cerut conducerii scolii sa fie anuntat cand elevul va incheia studiile liceale, iar pe parcurs sa i se acorde toata atentia si sprijinul material de care avea nevoie, pentru a reusi sa se pregateasca la nivelul inteligentei exceptionale pe care a manifestat-o la acel examen.
Desi in timpul studiilor liceale a acordat atentie egala tuturor obiectelor, Haralamb Vasiliu a fost mai apropiat de stiintele exacte: fizica, chimia si matematica.
In conditii materiale cu totul precare, ramanand orfan de la varsta de 15 ani, cu inca cinci frati, Haralamb Vasiliu a absolvit cursurile Liceului Internat in anul 1898, cu distinctia „Medalia de aur”, care se acorda celui mai merituos absolvent al promotiei.

STUDIILE UNIVERSITARE

La indemnul profesorului Petru Poni, Haralamb Vasiliu s-a inscris in toamna anului 1898 la Facultatea de Stiinte, sectia Fizico-Chimice a Universitatii din Iasi.
In anul 1902, la 5 aprilie, i s-a eliberat „Diploma de licentiat in stiintele fizico-chimice”, de la Universitatea din Iasi, in urma absolvirii acestei facultati in anul 1901. In acelasi an, pe baza unor examene suplimentare si a frecventarii cursurilor din anii precedenti, Haralamb Vasiliu a obtinut si licenta in Stiinte Matematice. Astfel, la varsta de numai 22 de ani, era posesor a doua licente universitare si a unei pregatiri deosebit de temeinice in domeniul stiintelor exacte. La acea data, cu multa usurinta ar fi putut sa ramana la Universitatea din Iasi, insa dorintele sale tinteau spre un scop superior.

STUDIILE AGRONOMICE IN GERMANIA

Fiin fiu de taran, Haralamb Vasiliu cunostea foarte bine viata grea din mediul rural: „... Imi puneam des intrebarea, care sunt cauzele mizeriei in care se zbatea sateanul nostru si a inapoierii in care se gasea tara, si doream din suflet sa pot fi de folos la schimbarea starii lucrurilor in bine...”; acestea erau gandurile care-l urmareau in timpul studiilor in strainatate.
In intampinarea dorintei sale de a studia stiintele agricole, renumitul savant Petru Poni (ce detinea in Iasi functia de presedinte al Consiliului superior de Agricultura) a propus Academiei Romane sa i se acorde lui Vasiliu bursa „Vasile Adamachi” pentru studii in strainatate.
Astfel, Haralamb Vasiliu s-a decis sa studieze la Scoala de Agricultura si Silvicultura din Hohenheim (Germania). Durata studiilor era de trei ani, inclusiv pregatirea practica, aceasta facandu-se simultan cu cea teoretica. Structura obiectelor era foarte atent intocmita, raspunzand pe deplin scopului de a forma specialisti agricoli multilateral pregatiti.
Studiile din Germania au fpst efectuate intre anii 1902-1905. La terminarea doctoratului, in 1906, lui Haralamb Vasiliu i s-a facut oferta sa ramana in Germania.

CARIERA CA PROFESOR

La inceputul secolului XX, Romania ocupa unul dintre ultimele locuri intre tarile Europei in privinta invatamantului agricol. Abia in anul 1841, la 6 septembrie, Ion Ionescu de la Brad a obtinut aprobarea domnitorului Mihail Sturdza pentru predarea agriculturii la Academia Mihaileana (actualul Colegiu National).
O dezvoltare mai ampla avea sa primeasca invatamantul agricol in general abia dupa legea lui Spiru Haret (31 martie 1899), care a dat invatamantului practic agronomic o noua infatisare. La indemnul acestuia, in anul 1907 Haralamb Vasiliu a inceput Cursul de Stiinte Agricole pentru studentii de la Facultatea de Stiinte.

HARALAMB VASILIU – INTEMEIETOR AL INVATAMANTULUI AGRONOMIC SUPERIOR LA IASI

La inceputul secolului XX nu exista nicaieri in tara o institutie de invatamant agronomic superior. Cel care a pus bazele unei astfel de institutii a fost Haralamb Vasiliu, fiind astazi unanim recunoscut ca „parintele invatamantului agronomic superior din Moldova”. El a reusit sa confere statutul de ”invatamant agronomic superior„ Sectiunii de Stiinte Agricole din cadrul Facultatii de Stiinte de la Universitatea din Iasi.
Initial, Haralamb Vasiliu a fost numit profesor agregat suplinitor. Vorbind despre aceste inceputuri, spunea: „... Cand in noiembrie 1906, ca suplinitor la catedra de chimie agricola de la Sectiunea de Stiinte, mi-am inceput cursul, subiectul pe care l-am dezvoltat, la lectia de deschidere a fost . Pentru a putea contribui in mod eficace la progresul agriculturii noastre, de indata ce am ocupat catedra de chimie agricola am cautat ca in paralel sa dezvolt un invatamant superior agricol in Universitatea ieseana!”
Invatamantul agronomic superior modern infiintat la Iasi a avut un nivel stiintific si practic foarte bine apreciat, pregatind cadre valoroase pentru activitatea didactica teoretica si practica.

Biografie - Nicolae Dobrin

Nicolae DOBRIN ("Gâscanul") n: 26.08.1947 - d. 26.10.2007, Pitesti, 1.80m, 77 Kg

Ramas de mic orfan de tata, Nicolae Dobrin i-si petrecea toate clipele libere pe malul Argesului jucind fotbal cu prietenii. Intr-o zi, pe maidan i-si facura aparitia idolii de la Dinamo Pitesti, aflati in drum spre casa. Impresionati de admiratia pustilor, vedetele, printre care Florin Halagian, Lovin Matache si Zgardan le acorda onoarea unei miute, pentru a se distra.

Si intr-adevar s-au distrat mai ales cei vreo 20 de trecatori ocazionali, atunci cind pustii au cistigat cu 12-2, 6 goluri ale blondului ce lipise mingea de picior. Unul din cei 20 era Leonte Ianovschi, slefuitorul de talente care, dupa meci s-a apropiat de pusti si i-a spus sa vina a doua zi la club, cu buletinul la el. Stupefiat, Dobrin i-a raspuns ca nu are buletin, ca are doar 13 ani.

Ianovschi ii raspunse uimit "fugi de aici, astia spun ca joci fotbal pe maidan de 10 ani". Era firesc ca Gica sa ajunga jucator, si-i era scris sa nu fie dintre truditori ci dintre artistii care i-si canta ariile sub privirile uimite ale partenerilor si adversarilor. Zborul sau a fost atat amplu incat a ars etapele, jucand la 17 ani in nationala.

I-a fost scris ca meciul de debut sa nu fie unul oarecare, ci contra RFG-ului una dintre cele mai puternice echipe din lume. Adversar, Szymaniak, un mijlocas langa care nici iarba nu crestea, cu 2 campionate mondiale jucate.

Nimic din astea nu l-a speriat pe Dobrin, care in primele 10 minute i-a introdus nonsalant balonul printre picioare, ca unui vechi amic de pe maidanul pitestean. Szymaniak a fost primul care a intuit ca are in fata un astru in ascensiune, ferindu-se sa-l mai atace, si multumindu-se sa-l urmareasca respectuos de la distanta.

Dupa meci, desi Romania pierduse, marele castig era blondul coordonator de 18 ani neampliniti. Dupa meci, Fritz Walter l-a mangaiat parinteste pe cap, sfatuindu-l sa bea mult lapte, pentru ca asa va ajunge sa fie o vedeta.

Ce bine era daca Dobrin i-ar fi urmat mereu sfatul... Sub bagheta sa magica, Argesul face ca Pitestiul sa devina o prezenta cunoscuta si temuta in Europa, in Trivale inclinand steagul Leixoes Porto, FC Tolouse, Sevilla FC, sau Ferencváros TC Budapest... Gica devine un idol, incununarea sa facandu-se atunci cand in meciul de vis contra Portugaliei lui Eusebio, Torres si Simoes, a presarat pe teren florile talentului sau, implinind un vis de 32 de ani - calificarea la mondialul mexican.

Echipa Romaniei era repartizata in grupa mortii, dar cuplul Dobrin - Dumitrache era pregatit sa iasa in luminile rampei. Orgoliul unui antrenor, inteligent de altfel, si incapatanarea lui Dobrin au dus la o inclestare fara invins sau invingator. Ba nu, a pierdut fotbalul si toti suporterii care l-ar fi vrut in teren.

Ranit in orgoliu, "printul" pitestean s-a retras in cetatea de scaun, Pitesti, dar a reaparut in toata splendoarea cu ocazia meciului decisiv cu cehii, cind golul sau trimitea in premiera Romania in primele 8 echipe ale Europei.

Atunci s-a auzit pe strazile capitalei celebrul refren: "ce ne facem oameni buni cu acest Dobrin, care ascunde mingea de n-o mai gasim". Totusi ceva ii lipsea lui Dobrin pentru ca bucuria sa-i fie deplina, si anume incoronarea cu echipa de club. Cind in sezonul 1971-72 venea un antrenor ambitios, dar tanar si aproape anonim -Florin Halagian- nimeni nu se gindea la ceea ve avea sa urmeze.

Halagian i-a vorbit lui Dobrin nu de la inaltimea functiei, ci l-a privit in ochi, ca pe un prieten si i-a spus: "tu poti aduce titlul in Pitesti". Dobrin si amicii sai - Radu, Pigulea, Prepurgel, Vlad, Olteanu, Fratila si restul - si-au luat inima in dinti, si au facut-o dar nu oricum ci invingand in ultima etapa pe Dinamo, campioana, care pe atunci se confunda cu nationala. Dobrin a terminat acel meci cu tricoul rupt de imbratisarile colegilor, dar fericit si mandru.

Aventura a continuat in C.C.E., cind dupa un adversar "de incalzire" din Luxemburg, avea sa urmeze in turul secund marele Real Madrid. Echipa milionarului Santiago Bernabeu continea nume ca Santillana, Amancio, Velasquez sau Grande, cu al caror salar puteai cumpara tot Pitestiul si-ti raminea si rest.

Si totusi meciul de la Pitesti avea sa fie o mare victorie pentru Dobrin & comp. Capitanul, Remus Vlad a jucat cu arcada sparta, dar nu s-a predat. Toti le proroceau o bataie clasa intii la Madrid dar pana la urma cei care au tremurat pentru calificare au fost spaniolii, si au obtinut-o doar dupa ce Olteanu, liberoul ce jucase fantastic s-a accidentat in minutul 80.

Dupa acest meci Santiago Bernabeu s-a suit in avionul sau personal aterizand in biroul primului secretar de partid al Argesului cerind sa decoleze doar cu Dobrin, pentru care era dispus sa ofere oricat. Nici pina la moarte n-a inteles cum poate fi el refuzat, omul caruia nu-i rezistasera Di Stefano sau Puskas.

Dobrin era facut sa joace doar la FC Arges, nereusind sa ajunga nici la Craiova, in 1974, cand poate, s-ar fi nascut, citiva ani mai devreme, o Craiova "maxima" la umbra sa. Anul 1975 i-a adus o nedorita umbra, ratarea sa din meciul cu Scotia privand Romania de o noua prezenta in primele 8 ale Europei.

Aparitia a noi stele (Balaci, Iordanescu) l-a scos din vizorul nationalei pina in 1978. Atunci, ca in toate situatiile de criza se apeleaza la Dobrin, mai ales ca adversarul, plavii, aveau ascendentul moral al acelui 6-4 de cosmar. Dobrin a facut ce-a vrut pe teren si ajutat de Sames si Aurica Radulescu, reuseste sa obtina o splendida victorie cu 3-2.

O cearta cu vechiul sau prieten si antrenor Halagian il indeparteaza de lotul national dar "armeanul" se impaca cu el inaintea meciului care avea sa-i incununeze mai mult ca oricare altul o cariera de neuitat. Dinamo Bucuresti - FC Arges Pitesti, 22 iunie 1979, a fost un thriller scris parca de Alfred Hitchcock.

Cine a vazut acel meci nu-l va uita, mai ales golul lui Dobrin din minutul 90. Atunci la 3-3, arbitrul Otto Anderco ii impingea ca al 12-lea jucator pe Dinamo, iar Gica i-a soptit: "daca nu fluieri mai dau un gol", promisiune onorata din plin, spre stupoarea tuturor. Dupa inca un an, si un loc 3, Dobrin simte ca din spate vin tineri talentati, si cu modestia ce-l caracterizeaza, s-a retras la Tirgoviste pe care i-a ajutat sa promoveze inapoi in Divizia A.

A urmat o retragere discreta, aproape anonima, a celui ce va ramine mereu "GASCANUL".

Biografie - Eric Cantona

• Nume: Éric Daniel Pierre Cantona

• Data si locul nasterii: 24 mai 1966; Nimes,France

• Inaltime: 1.88 m

• Greutate: 88 kg.

• Poztie: Atacant

• Cariera:

Auxerre (debut 1983), Martigues (imprumutat), Auxerre iarasi, Olympique Marseille, Bordeaux (imprumutat), Olympique Marseille iarasi, Montpellier (imprumutat), Olympique Marseille inca o data, Nimes, Sheffield Wednesday (trial), Leeds, MANCHESTER UNITED.

• Debut international: Germania de Vest - 12 august 1987

• Are 43 meciuri in nationala unde a marcat 20 de goluri

• A semnat pentru Manchester United pe 27 noiembrie 1992 debutand intr-un meci oficial pe data de 6 decembrie 1992 impotriva lui Manchester City

• Performante:

1. Campion european Under 21 cu nationala Frantei in 1988
2. Cupa Frantei cu Montpellier in 1990
3. Campion al Frantei cu Marseille in 1991
4. Castigarea Diviziei I in Anglia cu Leeds United
5. Castigarea campionatului in Anglia cu Manchester United in 1993, 1994, 1996, 1997
6. Castigarea FA Cup cu Manchester United in 1994, 1996
7. Jucatorul anului in Premier League - 1994
8. Jucatorul anului (pe plan mondial) - 1996
9. 181 (142 - Premier League; 17 FA Cup; 6 League Cup; 16 Cupele europene) meciuri pentru Manchester United marcand 80 (64 PL; 10 FAC; 1 LC; 5 EC) de goluri
10. In anul 2001 a fost jucatorul secolului de catre fanii lui Manchester United, acestia numindu-l si astazi 'The King'

Biografie - Eusebio

Nume: Eusebio da Silva Ferreira

Data si locul nasterii: 25 Ianuarie 1942 - Lourenco Marques (Maputo) - Mozambic

Eusebio este considerat cel mai mare jucator portughez al tuturor timpurilor, avand origini monzabicane. A ajutat nationala Portugaliei sa obtina cea mai buna clasare la un Campionat Mondial (Locul 3 in 1966 - Anglia), fiind de altfel si golgheterul acelui mondial (9 goluri marcate). Al doilea marcator pentru nationala - 41 la numar, fiind intrecut in 2005 de Pauleta.
A fost ales in anul 1965 ca fiind CEL MAI BUN JUCATOR EUROPEAN. A jucat pentru Benfica 16 sezoane fiind CEL MAI BUN MARCATOR DIN ISTORIA CLUBULUI.

Poreclit de catre suporteri, "Pantera Neagra" sau "Perla Neagra", Eusebio era apreciat pentru viteza si puterea sutului sau extraordinara.

Avea 19 ani cand s-a transferat de la echipa locala Sporting Club of Lourenço Marques, cunoscuta ca fiind un 'satelit' al Sporting Lisabona. A fost o intreaga polemica asupra transferului sau in Portugalia, ajungand la rivala Benfica.

Unu din momentele de geniu ale carierei lui Eusebio a fost finala Cupei Campionilor Europeni impotriva celor de la Real Madrid (1962). Real Madrid venea dupa 5 Cupe ale Campionilor consecutiv si era mare favorita, insa Benfica, cu Eusebio in mare forma marcand doua goluri a castigat cu 5-3.
Cariera:

• Cluburi la care a evoluat Eusebio:

1. 1958-1961 Sporting Club of LourencoMarques
2. 1961-1975 Benfica
3. 1975 Boston Minutemen
4. 1976 Toronto Metros si Las Vegas Quicksilver
5. 1977 Beira-Mar
6. 1978 Uniao de Tomar (Divizia a II-a)

• Debutul international: 1961 v Luxemburg

Performante:

A castigat aproape tot ce se putea castiga atat cu Benfica Lisabona, cat si cu nationala Portugaliei.

• 1961 Campionatul Portugaliei
• 1962 Cupa Portugaliei si Cupa Campionilor Europei (actuala Champions League)
• 1963 Campionatul Portugaliei
• 1964 Campionatul si Cupa Portugaliei; golgheterul campionatului national
• 1965 Campionatul Portugaliei si Titlul de CEL MAI BUN JUCATOR EUROPEAN AL ANULUI; golgheterul campionatului national
• 1966 Locul 3 la Campionatul Mondial din Anglia; GOLGHETERUL MONDIALULUI
• 1967 Campionatul Portugaliei; golgheterul campionatului national
• 1968 Campionatul Portugaliei; golgheterul campionatului national si GHEATA DE AUR
• 1969 Campionatul si Cupa Portugaliei
• 1970 Cupa Portugaliei; golgheterul campionatului national si JUCATORUL ANULUI IN PORTUGALIA
• 1971 Campionatul Portugaliei
• 1972 Campionatul si Cupa Portugaliei
• 1973 Campionatul Portugaliei; golgheterul campionatului national si JUCATORUL ANULUI IN PORTUGALIA si GHEATA DE AUR
• 1974 Campionatul Portugaliei
• 1976 Campionatul Mexican si Campionatul NASL
• 1999 LOCUL 10 INTRE FOTBALISTII SECOLULUI 20
• 2004 LOCUL 7 IN OPINIA SUPORTERILOR CE AU VOTAT LA JUBILEUL DE AUR UEFA

Statistica:

• 715 meciuri in tricoul Benficai marcand 727 de goluri; dintre care 317 meciuri in Campionatul Portugaliei marcand 301 goluri
• golgheterul Campionatului Portughez de 7 ori
• 11 campionate ale Portugaliei
• 5 Cupe ale Portugaliei
• Legendarul Eusebio este cel mai bun marcator al nationalei Portugaliei din toate timpurile cu 41 de goluri in 64 de meciuri; a fost depasit doar de Pauleta

Desi s-a retras de mult din nationala, el a facut parte din stafful acesteia in ultimii ani, fiind considerat de tinerii jucatori un monument de inspiratie pentru ei.

Biografie - Johan Cruyff

DATE GENERALE:

• Nume: Hendrik Johannes Cruijff
• Data nasterii: 25 aprilie 1947
• Locul nasterii: Amsterdam - Olanda
• Pozitia: Atacant, mijlocas ofensiv

CARIERA:

1. Echipa de club

Nascut in anul 1947 in Amsterdam, la doi ani dupa ce se nascuse 'rivalul' sau Franz Beckenbauer, Johan devenise fan al echipei locale Ajax Amsterdam.

Cand a implinit 10 ani, Cruyff a devenit junior la Ajax. Debutul sau, intr-un meci oficial, l-a facut la varsta de doar 17 in campionatul Olandei, intr-un meci disputat pe 15 noiembrie 1964. Debutul impotriva celor de la GVAV avea sa insemne si primul gol marcat de Johan in cariera sa.

Cruyff a inceput sa impresioneze cu adevarat in sezonul 1965/1966. Devine titular dupa ce marcheaza doua goluri importante in victoria Ajaxului impotriva celor de la DWS. In urmatoarele 7 meciuri, a inscris de 8 ori, iar in martie 1966 a marcat primul sau hattrick. La 4 zile dupa acest meci a reusit sa marcheze in Cupa Olandei 4 goluri. In acel sezon, in 23 de meciuri jucate, a reusit sa marcheze 25 de goluri, si Ajax a castigat titlul.

In sezonul urmator, Ajax, cu Cruyff titular, a reusit sa faca eventul in Olanda, Cruyff devenind golgheter cu 33 de reusite, fiind ales si jucatorul olandez al anului.

Cruyff a castigat pentru a treia oara consecutiv titlul in Olanda si pentru a doua oara titlul de jucatorul olandez al anului. In 1969 castiga pentru a treia oara consecutiv titlul de cel mai bun jucator olandez.

28 mai 1969 reprezinta data primei finale de Cupa Campionilor jucata de Ajax si Cruyff. Insa experimentata echipa, AC Milan, a castigat trofeul, dupa ce a castigat in finala cu 4-1.

In sezonul 1970/1971, sufera o accidentare grava. Revine pe gazon pe 30 octombrie 1970 impotriva PSV, insa din cauza lipsei indelungate, pierduse tricoul cu numarul 9, jucand cu tricoul ce avea sa-l faca celebru, numarul 14. Era foarte ciudat in acele zile ca un jucator ce era titular sa nu joace cu unul din tricourile de la 1 la 11.

In data de 29 noiembrie 1970, intr-un meci din campionat impotriva celor de la AZ Alkmaar, Cruyff avea sa marcheze 6 goluri, Ajax castigand partida cu 8-1.

2 iunie 1971, in finala Cupei Campionilor Europeni disputata la Londra, Ajax castiga pentru prima data trofeul, dupa ce au castigat meciul impotriva celor de la Panaitinaikos Atena, cu scorul de 2-0.

La sfarsitul sezonului, desi toata lumea il vedea transferat la Barcelona sau Feyenoord, Cruyff semneaza prelungirea contractului cu Ajax pe 7 ani.

La sfarsitul anului, este ales, atat jucatorul olandez al anului, cat si jucatorul european al anului 1971.

In 1972, Ajax castiga pentru a doua oara consecutiv CCE, in finala contra celor de la Inter Milano, cu scorul de 2-0, ambele goluri fiind reusite de Cruyff. In toamna aceluiasi an castiga si Cupa Intercontinentala impotriva argenitinienilor de la Independiente (1-1 si 3-0). Iar in ianuarie 1973 castiga SuperCupa Europei impotriva scotienilor de la Glasgow Rangers (3-1 si 3-2).

In vara anului 1973, Johan Cruyff se transfera la F.C. Barcelona. Si-a castigat rapid locul in inimile fanilor, dupa ce a declarat ca a ales Barcelona in dauna Realului, iar numele fiului sau, Jordi, era un nume catalan.

Barcelona, cu Cruyff titular, a reusit sa castige campionatul dupa o pauza de 14 ani, reusind chiar sa invinga pe Bernabeu cu 5-0.

Johan a fost ales de doua ori fotbalistul european al anului, atat timp cat a evoluat la Barca.

Intr-un meci cu Atletico Madrid, Johan Cruyff a reusit sa inscrie unul din cele mai spectaculoase goluri din istoria fotbalului, Golul fantoma (The 'Phantom' Goal) - cautati Sakin la video .

La 32 de ani a semnat un acord cu echipa americana, Los Angeles Aztecs, fiind desemnat jucatorul campionatului.

In 1980 s-a transferat la Washington Diplomats pt care a jucat un sezon.

In 1981 se intoarce in Europa, la Levante UD (Spania), insa nu a stat decat 10 meciuri.

In acelasi an, Cruyff se intoarce la echipa de suflet, Ajax Amsterdam. Aici a marcat iarasi unul dintre golurile ce au ramas in istorie. Un gol marcat in urma unui penalty batut in lateral impotriva celor de la Helmond Sport in 1982 - Sakin video.

La sfarsitul sezonului 1982-1983, Ajax s-a decis sa nu reinoiasca acest contract, iar Cruyff, suparat, a semnat cu rivala Feyenoord.

A fost un sezon de succes pt Feyenoord, care a luat eventul in 1984.

Dupa acest sezon, Cruyff si-a terminat cariera de jucator.

2. Echipa nationala

La echipa nationala, Cruyff a jucat 48 de meciuri si a marcat 33 de goluri.

La al doilea sau meci pt nationala, intr-un amical impotriva Cehoslovaciei, Cruyff a primit cartonas rosu, primul din istoria nationalei Olandei, fiind suspendat 1 an din echipa nationala de catre federatia olandeza.

In 1974, la turneul final al Campionatului Mondial, disputat in Germania de Vest, avea sa duca echipa Olandei pana in finala, unde au pierdut in fata echipei gazda, Germania de Vest, condusa din teren de alt mare jucator, Frank Beckenbauer. In ciuda acestei infrangeri, Cruyff a fost ales jucatorul turneului.

Cruyff s-a retras din nationala, in octombrie 1977, nevrand sa participe la turneul final din 1978.

3. Cariera de antrenor

Dupa retragerea din activitatea de jucator, Cruyff a imbratisat antrenoratul.

A antrenat Ajax Amsterdam intre anii 1986-1988, castigand Cupa Cupelor in 1987.

In 1988 s-a intors la Barcelona, unde a adus jucatori ca, Josep Guardiola, Ronald Koeman, Michael Laudrup, Romario sau Hristo Stoichkov.

Sub conducerea lui Cruyff, Barcelona a castigat campionatul de 4 ori la rand, intre 1991 si 1994. A batut Sampdoria in ambele intalniri din finalele cupelor europene.

In 1989 a castigat Cupa Cupelor impotriva Sampdoriei, iar in 1992 Cupa Campionilor Europeni, in dauna aceleeasi nefericite Sampdorii.

A mai castigat o Cupa Regelui (Cupa Spaniei) in 1990, SuperCupa Europei in 1992 si 3 SuperCupe ale Spaniei.

Obisnuia sa fumeze 20 de tigari pe zi, pana in 1991, cand a fost operat de inima.

Dupa doua sezoane ratate, Cruyff a abandonat cariera de antrenor.

A ramas un bun sfatuitor pentru cei de la Barcelona, sustinandu-l pe Joan Laporta, in campania pentru presedentia clubului.

Este cel mai de succes antrenor din istoria clubului catalan, cu 11 trofee castigate.

Este numit de catre fanii 'SALVATORUL'.

4. TROFEELE SALE

• Cupa Campionilor Europeni: 1971, 1972, 1973 (Ajax Amsterdam - jucator) si 1992 (F.C. Barcelona - antrenor)
• Cupa Cupelor: 1987 (Ajax Amsterdam - antrenor) si 1989 (F.C. Barcelona - antrenor)
• SuperCupa Europei: 1992 (F.C. Barcelona - antrenor)
• Campion al Olandei: 1966, 1967, 1968, 1970, 1972, 1973, 1982, 1983 (Ajax Amsterdam - jucator), 1984 (Feyenoord - jucator)
• Cupa Olandei: 1967, 1970, 1971, 1972, 1983 (Ajax Amsterdam - jucator), 1984 (Feyenoord - jucator) si 1986, 1987 (Ajax Amsterdam - antrenor) .
• Campion alSpaniei: 1974 (F.C. Barcelona - jucator) si 1991, 1992, 1993, 1994 (F.C. Barcelona - antrenor)
• Cupa Regelui (Spaniei): 1978 (F.C. Barcelona - jucator) si 1990 (F.C. Barcelona - antrenor)
• 1996: SuperCupa Olandei a fost denumita Johan Cruyff Schaal
• 2003: Jucatorul de Aur al Olandei (jucatorul olandez al secolului)
• 2003: Desemnat jucatorul european al secolului 20
• 2004: Locul 6 in concursul "Cel mai mare olandez"
• 18 aprilie 2007: Ajax Amsterdam a retras numarul pe care l-a purtat Cruyff, nr 14, din activitate

Biografie - Paolo Maldini

Paolo Maldini

Paolo Maldini (n. 26 iunie 1968 la Milano, Italia) este un fotbalist italian. Maldini este un fundaş şi joacă predominant pe flancul stâng sau în centru. A jucat pentru AC Milan pe decursul întregii sale cariere.

Debutul lui Maldini în Serie A s-a petrecut în 1985. Acesta a avut o carieră strălucitoare cu AC Milan, câstigând până în 2007 de şapte ori Serie A şi de cinci ori Liga Campionilor. A fost considerat cel mai bun fundaş din lume la apogeul carierei sale şi este înca cunoscut pentru calităţile sale defensive, influenţa din teren şi temperamentul calm.

Maldini deţine recordul de selecţii în naţionala de fotbal a Italiei. Totuşi, acesta n-a reuşit să câştige nici un trofeu cu echipa Italiei deşi a participat la Campionatul Mondial din 1994 şi la Campionatul European din 2000. S-a retras din echipa naţională după Campionatul Mondial din 2002, pentru care a jucat de 126 ori înscriind 7 goluri. Maldini a mai jucat si în Campionatele Mondiale din 1990, 1998 şi în Campionatele Europene din 1988 şi 1996.

Biografie - Daniel Passarella

DATE GENERALE:

• Nume: Daniel Alberto Passarella
• Data nasterii: 25 mai 1953
• Locul nasterii: Chacabuco, provincia Buenos Aires - Argentina
• Debut: Sarmiento of Junin (Provincia Buenos Aires)
• Pozitia pe care a activat: fundas

CARIERA:

Daniel Alberto Passarella a fost si este unul dintre cei mai apreciati capitani din istoria mondiala. Era liderul perfect pentru orice echipa devenind capitan atat la club, cat si la nationala Argentinei. In ciuda inaltimii sale de 1.73 m, era exceptional in jocul aerian, inscriind multe goluri cu capul din cornere sau lovituri libere.

Passarella era un jucator neobisnuit fiind un golgheter in ciuda faptului ca era fundas. In 298 de meciuri in Liga Argentiniana a marcat 99 de goluri. Cand s-a transferat in Italia pentru a juca la Fiorentina si, mai tarziu, la Inter Milano, el a continuat sa marcheze detinand si astazi recordul in Seria A pentru fundasul cu cele mai multe goluri marcate.

Chiar si la nivel de echipa nationala este fundasul cu cele mai multe goluri marcate, tinand cont ca in 70 de meciuri jucate pentru nationala Argentinei, el a marcat 22 de goluri.

In total a adunat 451 de meciuri marcand 134 de goluri, un record al golurilor marcate de un fundas, record doborat, mai tarziu de fundasul olandez de Ronald Koeman.

A castigat foarte multe trofee la nivel de club. Cateva campionate nationale cu River Plate, clubul la care a jucat cel mai mult in cariera.

Momentul de glorie al carierei sale a fost castigarea CAMPIONATULUI MONDIAL DIN 1978 disputat chiar in Argentina in perioada 1 iunie - 25 iunie.

Avea 25 de ani si era capitanul nationalei care aducea primul titlu mondial pentru Argentina. Un moment de glorie pentru cel ce avea sa fie cunoscut sub denumirea de "EL GRAN CAPITAN" (marele capitan) sau Kaiser, aluzie la Franz Beckenbauer, din cauza abilitatilor sale de capitan de echipa, a pasiunii sale in joc si a organizarii de care dadea dovada.

La turneul final din Spania 1982, Argentina a ajuns pana in sferturi unde a fost eliminata de castigatoarea trofeului, Italia, in ciuda faptului ca Passarella marcase un gol.

La turneul final din Mexic 1986, la varsta de 33 de ani, nu a jucat nici un meci din cauza unei accidentari, insa a fost inclus in lotul ce avea sa castige Campionatul Mondial pentru a doua oara, fiind singurul jucator argentian care detine ambele trofee mondiale.

Dupa ce s-a retras din activitatea de fotbalist, Passarella a urmat cariera de antrenor la clubul unde a cunoscut cele mai mari succese, River Plate. A castigat cateva campionate nationale, iar in 1994 a preluat nationala Argentinei de la Alfio Basile, calificand echipa la turneul final din Campionatul Mondial din Franta 1998, unde a fost eliminata de Olanda in sferturi dupa un meci istoric, incheiat 2-1 pentru olandezi. Dupa acest meci si-a dat demisia, preluand nationala Uruguayului.

A urmat o perioada nefasta din cariera de antrenor, plecand de la nationala Uruguayului dupa neintelegeri cu unii jucatori si perioada de la Parma in 2001.

In 2004 a castigat campionatul national din Mexic, iar pe 6 ianuarie 2006 s-a intors ca antrenor la River Plate, unde activeaza si astazi.

A fost ales in lista lui Pele, care desemneaza cei mai buni 125 de jucatori din istoria fotbalului.

STATISTICA:

1. Ca jucator:

• Campionatul in Argentina cu River Plate - 1975, 1977, 1979, 1981
• Campionatul in Italia cu Inter Milano in sezonul 1988-1989
• Campionatul Mondial cu Argentina in anii 1978 si 1986

2. Ca antrenor:

• Campionatul in Argentina 1989, 1991, 1993
• Campionatul in Mexic 2003

Biografie - Franz Beckenbauer

DATE GENERALE:

• Nume: Franz Anton Beckenbauer
• Data nasterii: 11 septembrie 1945
• Locul nasterii: Munich, Germania (de Vest)
• Pozitia: Libero (Sweeper) si Mijlocas defensiv

CARIERA:

1. Echipa de club

Nascut, in anul cand Germania avea sa-si recunoasca infrangerea in Cel de-al II-lea Razboi Mondial, Franz Beckenbauer nu a putut juca in nationala Germaniei reunite. Nascut in Munich, el a jucat pentru nationala Germaniei de Vest.

Desi tatal sau nu a fost deacord cu fotbalul, Franz a ajuns la varsta de 8 ani la echipa de juniori a clubului SC Munich '06 in 1954. Jucatorul pe care l-a idolarizat cand era mic Fritz Walter, castigator al Campionatului Mondial in 1954. Echipa de suflet era 1860 Munich desi aceasta retrogradase in liga secunda. Desi era fan al echipei 1860 Munich, el a mers la echipa de tineret a lui FC Bayern Munich in 1959.

Debutul sau la echipa mare a fost in Regionalliga Süd, la echipa Bayern Munich, jucand mijlocas dreapta in meciul cu St. Pauli, in data de 6 iunie 1964. Inca de la primul sezon la Bayern 1964/1965 a reusit promovarea din Regionalliga Süd in Bundesliga. Bayern a devenit o forta in Bundesliga, castigand Cupa Germaniei in sezonul 1966/1967 si Cupa Cupelor in sezonul urmator.

Beckenbauer devine capitan la Bayern in sezonul 1968/1969, sezon in care echipa a castigat primul titlu din istorie. El a inceput sa joace pe postul de libero (Sweeper), devenind cel mai mare jucator din lume pe acest post.

Pe durata cat a jucat la Bayern, clubul a castigat 3 Cupe ale Campionilor consecutiv (1974, 1975, 1976) avand onoarea de a pastra trofeul pentru totdeauna.

In 1977 se transfera in Liga Nord Americana la New York Cosmos. A jucat pentru aceasta echipa 4 sezoane, in care a castigat Soccer Bowl de 3 ori (1977,1978,1980).

In 1980, s-a intors in Bundesliga pentru doua sezoane petrecute la Hamburger SV (1980-1982), castigand inca o data titlul.

Si-a incheiat cariera de fotbalist la New York Cosmos, dupa inca un sezon in Liga Nord Americana.

In cariera sa a jucat, pentru echipe de club, 592 de meciuri marcand 66 de goluri.

2. Echipa nationala

Franz Beckenbauer a adunat in nationala Germaniei de Vest 103 selectii si a marcat 14 goluri. Primul meci pentru nationala a fost in 26 septembrie 1965. La Campionatul Mondial din Anglia 1966, echipa a ajuns pana in finala, unde a pierdut cu 4-2 dupa prelungiri. A fost al treilea marcator al turneului final cu 4 goluri, desi a jucat libero. A marcat chiar in meciul inaugural doua goluri impotriva Elvetiei, meci terminat 5-0 in favoarea Germaniei. Urmatorul gol a fost cel din sfertul cu Uruguay terminat cu 4-0 pentru Germania. In semifinale "der Kaiser" a marcat golul de 2-0 in meciul cu U.R.S.S., gol ce avea sa fie decisiv pentru calificarea Germaniei in finala, meciul terminandu-se 2-1 pentru nemti. Finala a fost pierduta de Germania cu 4-2 dupa ce englezi au marcat un gol care nici in ziua de azi nu se stie daca a fost gol sau nu.

La turneul final World Cup 1970 din Mexic, Germania si-a luat revansa in fata Angliei in sferturile de finala, dupa ce a fost condusa cu 2-0. Beckenbauer a marcat primul gol pentru nemti care aveau sa castige dupa prelungiri. In semifinale au intalnit Italia, in ceea ce se numeste meciul secolului. Beckenbauer si-a fracturat bratul, insa din cauza ca antrenorul facuse deja toate schimbarile, a fost nevoit sa ramana pe teren. A dat dovada de o daruire ce nu poate fi descrisa in cuvinte, si astazi imaginea cu Beckenbauer tinandu-se de mana rupta si jucand fotbal ramanand memorabila.

In ciuda daruirii de care a dat dovada, Germania a trebuit sa se recunoasca invinsa cu scorul de 4-3 dupa prelungiri, toate golurile marcandu-se in prelungiri.

In 1971, Beckenbauer primeste banderola de capitan a nationalei. La nici un an, in 1972, Beckenbauer & nationala Germaniei de Vest cuceresc primul titlu, cel de Campioana Europeana din 1972, impotriva UR.S.S. cu 3-0.

Cel mai mare succes al nationalei sub comanda Kaiserului, a fost castigarea Campionatului Mondial, organizat chiar in Germania de Vest. A fost un turneu memorabil intalnindu-se in finala cele mai bune nationale europene din toate timpurile, Olanda si Germania de Vest. Olandezii erau condusi in teren de nimeni altul decat CEL MAI BUN JUCATOR EUROPEAN AL SECOLULUI 20, Johan Cruyff. Insa nemtii au castigat finala cu scorul de 2-1.

Castingand si acest trofeu, Germania de Vest devine prima nationala care detine concomitent titlul mondial si cel european, performanta egalata doar de Franta in 2000.

3. Antrenorul Franz Beckenbauer

Dupa retragerea din activitatea de fotbalist, Beckenbauer a fost ales inlocuitor la carma nationalei Germaniei de Vest. Prima performanta pentru nationala antrenata de Kaiser a fost calificarea in finala World Cup 1986 din Mexic. Finala pierduta impotriva Argentinei cu 3-2, desi revenisera de la 2-0.

Insa in 1990, turneul a avut loc in Italia. Desi Germania se reunificase, la turneul final au evoluat sub titulatura de Germania de Vest. Au ajuns in finala impotriva aceleeasi echipe a Argentinei condusa din teren de magnificul Maradona. Insa de aceasta data au castigat nemtii cu scorul de 1-0, Beckenbauer devenind al doilea om din lume care a castigat titlul mondial atat ca jucator, cat si ca antrenor (brazilianul Mario Zagallo fiind primul), insa Beckenbauer este primul si singurul care a castigat campionatul mondial fiind capitan de echipa si dupa aceea antrenor.

Dupa aceast trofeu, Kaiserul a trecut la antrenoratul de club. Primul club antrenat a fost Olympique Marseille, insa nu a stat decat un sezon.

In 1994 a trecut pe banca lui Bayern unde a castigat Bundesliga. In 1996 s-a intors la club unde a castigat ultimul trofeu din cariera sa, Cupa UEFA.

Momentan este presedintele clubului Bayern Muncich din 2002 si, vice-presedinte al Federatiei Germane DFB. Din aceasta functie Beckenbauer a influentat decisiv forurile mondiale pentru a acorda organizarea turneului final din 2006.

PORECLA:

Multa lume il cunoaste pe Franz Beckenbauer si dupa porecla de Kaiserul (Imparatul). Exista o oarecare aroganta in jocul germanului care sugera ca se afla mereu la comanda.

Porecla de 'der Kaiser' a primit-o de la fani si de la media in anul 1968, dupa ce o fotografie cu Beckenbauer si statuia imparatului Francis II al Austriei, a fost publicata in Bild. Presa la numit atunci Fußball-Kaiser (Imparatul fotbalului), porecla ce o are si astazi.

STATISTICA:

• Campion Mondial 1974 - jucator si 1990 - antrenor
• Campion European 1972
• Bundesliga 1969, 1972, 1973, 1974 (Bayern Munich) si 1982 (Hamburger SV) - jucator si 1994 - antrenor
• Cupa Campionilor Europeni 1974, 1975, 1976
• Cupa Cupelor 1967
• Cupa Intercontinentala 1976
• Campion al S.U.A. - 1977, 1978, 1980
• Cupa UEFA 1996 - antrenor
• Cel mai bun jucator european 1972 si 1976

Jucatorul Beckenbauer este considerat al doilea jucator european al secolului 20, urmandu-l in clasament pe Johan Cruyff.

Este considerat ca fiind cel mai bun produs al fotbalului german, fiind considerat si inventatorul postului de libero (sweeper) in fotbalul mondial.